101 poeme

101 poeme

10,00 lei 10.0 RON

10,00 lei

Adaugă în Coș


Autor: Vasile Poenaru


Vrei să publici o carte?

Dacă răspunsul tău este
DA, am scris o carte și vreau să o public! atunci:

Contactați-ne

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

Ediția electronică www.iBookSquare.ro se poate accesa aici.


O INFINITĂ POEMĂ A BĂRĂGANULUI (Vasile Poenaru)

„Tata punea-n taină/ Soarele pe masă,/ Mămăligă caldă din alt veac/ Aşa controla el universul/ Câteodată, înstrunând iubirea./ Ne hrăneam cu raze/ Şi cu lapte cosmic./ Clocoteam de gânduri/ Pe vetrele sonore/ De parcă eram oalele fierbând/ În care el pregătea/ Propriul lui suflet/ Pentru ospăţul timpului ce vine…”
Aşa îşi începe Vasile Poenaru unul dintre poemele antologiei sale publicate în 2015 la eLiteratura,Bucureşti, finalul acestuia fiind revelator pentru lirica robustă şi greu încărcată de semnificaţie a acestui cântăreţ neobosit al necuprinsului Bărăganului (ca spaţiu prin excelenţă arhaic şi existenţial): „Gravităm şi-acum/ În jurul mesei/ Pe orbite tot mai depărtate/ Şi măcar o rază/ Din soarele acela aburind/ Până la inima noastră/ Tot mai străbate.” 
Antologia se numeşte 101 poezii, titlul poemului citat fiind Soarele şi tata. Reprezentativă pentru trei decenii de creaţie lirică (începută încă din 1969, când poetul a debutat editorial, şi până în 1999, un an apogeu în care îi apar de trei volume), lucrarea cuprinde titluri selectate din nu mai puţin de şapte volume: Naşterea mea în poezie (1969), Jungla marină (1971), Muntele (1975), Investigaţii (1984), Ninsori în Bărăgan (1999), Sonete (1999), respectiv, Cerbul lovit între coarne (1999). Rezultatul selecţiei este impresionant: avem în faţă o carte unitară în expresie şi idee a unui poet care, parcă impasibil la orientările tentant derutante ale post- şi transmodernismului deceniilor din urmă, ca ambiguitatea, discontinuitatea, nonortodoxismul, perversiunea, descompunerea, ironia sau demistificarea (ca să amintesc doar câteva din trăsăturile pe care i le atribuie Ihab Hassan literaturii postmoderne), refuză tendinţele demolatoare şi livreşti, construindu-şi discursul pe un fundament incontestabil al valorii. Căci dacă postmodernismul se orientează în contra tradiţiei, dar şi a realităţii (existenţiale, spirituale, umane la urma urmei), Vasile Poenaru nu doar că evocă această realitate, ci o transformă într-o certitudine, într-o componentă esenţială a fiinţării noastre, relevându-i astfel dimensiunea mitică şi sfinţind-o prin creaţia sa. […] Într-un text atât de scurt, practic e imposibil de relevat complexitatea ideatică şi expresivă a poemelor din antologia lui Vasile Poenaru. Deopotrivă de egal şi de exigent cu propria sa rostire (în toate volumele sale), pe cât de sobru şi de econom, pe atât de profund şi de inedit în semnificaţie, domnia sa ne oferă o lirică singulară, inconfundabilă, fără urme de artificiozitate şi textualism, o poezie mai degrabă a conceptelor, a lucidităţii existenţiale şi a marilor adevăruri, o poezie fidelă alcătuirii lăuntrice a creatorului ei, dar şi propriei sale raţiuni.

Ladislau Daradici
Citat din cartea Rezervor. Despre alcătuirea poemului, eLiteratura, 2016