Acrobații peste lacrima lumii. Versuri

Acrobații peste lacrima lumii. Versuri

30,00 lei 30.0 RON

30,00 lei

Adaugă în Coș

In Stock

Autor: Veronica Stănei Macoveanu


Vreți să publicați o carte?

Dacă răspunsul Dumneavoastră este DA, am scris o carte și vreau să o public! atunci:

Contactați-ne!    Detalii aici!

Veronica Stănei Macoveanu, o poetă de mare profunzime

Odoo CMS - a big picture


Pentru comenzi, folosiți coșul de cumpărături de mai sus, scrieți la [email protected] sau sunați la 0722156408, 0212600125.

 

 

Veronica Stănei Macoveanu are o voce lirică distinctă, cu o viziune filosofică personală ce integrează Omul în Univers. Prin această integrare, se armonizează vibrația telurică, limitată în timp și spațiu a ființelor cu dimensiunea spirituală, misterioasă și neîngrădită, care ne redă divinității. În poezia sa, efemerul și eternul se caută și se împletesc într-o permanentă încleștare, îngemănându-se.

 

Vasile Poenaru

 

 

 

 

Noaptea să fie un drum alb către zi

 

Mă copleșește acest necunoscut

cu un infinit mai mare decât îl putem cuprinde

Mă copleșește acest necunoscut

din care se ivesc frumoase și urâte lucruri

cutremurătoare lucruri, înălțătoare lucruri

Există oare și un jongler, un vrăjitor

cu inima neagră

Nu absolut nu, nu vrem ca realitatea

să aibă două fețe una întoarsă spre Bine

și alta întoarsă spre rău

sacrificând de dragul dinamismului

de dragul multiplicării variantelor

Nu, absolut nu, nu vrem ca

energia să aibă două valențe schimbătoare

benefic și malefic

Nu nu vrem ca albul să devină negru

peste noapte, ci noaptea să fie

un drum alb către zi

 

 

Până la Lumina definitivă

 

Picăturile tale de gânduri în oceanul

de gânduri planetare

Nu polua, nu otrăvi cu gândirea ta

ci fă să înflorească această frumusețe

Cum să scăpăm oare de tristețe, de micimea

din noi, cu o formulă pentru toți, generală

ca nu numai doar individual să sărim peste etape

Cum?

Lacrimile noastre nu purifică

oare Universul

Drumul nostru încremenit

în marginea timpului

Câștigători inevitabili ce plătim

atât de amar fiecare pas

Căci tu nu ești doar tu ci ești ei

îi simți cuprinși în inima ta

pe cei din cutremure, cei din foamete

dar și cei cu suflete de catedrală

Sunt proaspete cadavre acum însângerate fratricid

pe râurile Ruandei, pe pământul ei

Oare câte Ruande vom mai supraviețui

până la Lumina definitivă

 

Veronica Stănei Macoveanu

Acrobații peste lacrima lumii