New Look. Amintiri din viața unui pediatru. Nuvele și schițe

New Look. Amintiri din viața unui pediatru. Nuvele și schițe

15,00 lei 15.0 RON

15,00 lei

Adaugă în Coș


Autor: Irinel Giurgea Kornbaum


Vreți să publicați o carte?

Dacă răspunsul Dumneavoastră este DA, am scris o carte și vreau să o public! atunci:

Contactați-ne!    Detalii aici!

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl
Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

 

C’EST QUOI L’AMOUR?

Maia nu era prietena mea, era a patra soție a lui M. M., un medic de origine română, stabilit şi el la Lyon. Eu l-am cunoscut pe M. M. când am sosit în Franța – de mult. Cineva i-a spus că la Caluire s-a instalat o pediatră de origine română, aşa că într-o bună zi m-am trezit cu Nicole, a treia soție a lui, Frank, fiul ei şi M. M. Nicole era o fată din nord, cumsecade, la locul ei, cu care M. M. s-a căsătorit foarte repede după sosirea lui în Franța. Un cuplu care mergea bine. 
M. M., tip de român, înalt, brunet, frumos, avea mare succes la femei. Cuceritor, plin de complimente, atenții, şarm, cuceri uşor inima singuratică a lui Nicole, ce venea din nordul ploios al Bretaniei. Atăt eu, căt şi soțul meu am simpatizat cu acest cuplu cu care ne vedeam şi făceam ca această prietenie să dureze. M. M. se ocupa mult de băiatul lui Nicole, pe care l-a înfiat şi pe care îl trimitea deseori în românia, la mama lui, ca să-şi petreacă vacanțele. 
Cum M. M. fugise din țară şi nu putea să se întoarcă, riscând puşcăria, îmi dădea mie – care plecasem oficial – şi soțului meu diverse pachete, cadouri pentru mama lui, care locuia în Bucureşti, într-un superb apartament la Rosetti. Rodica, mama lui, era o persoană minunată, olteancă, cu moşie, pe timpuri. De căte ori veneam la Bucureşti, mergeam s-o văd pe Rodica. Divorțată, soțul ei – medic – plecase cu cea mai bună prietenă a ei. 
Rodica era ospitalieră, simpatică, cumsecade. Între Rodica şi M. M. era o adorație reciprocă. Ospitalitatea ei era fără margini. La ea erau întotdeauna două, trei cucoane care jucau bridge, canastă, la ea găseai întotdeauna o mâncare sau chiar un pat pentru cei care nu aveau nimic pregătit pentru noapte. M. M. moştenise mult de la mama lui. 
Trecuseră ani de viață fericită cu Nicole şi, după mine, totul mergea foarte bine la ei, pănă într-o zi, când vine la cabinet Nicole. Era aşa de schimbată, că am fost sigură că are o gravă maladie. 
– Nicole! Nicole! 
– Ştii, ştii, ştii… m-a părăsit M. M., a plecat de acasă. 
Pe de o parte, mi s-a părut mai puțin grav decăt un cancer. Slăbise cel puțin 10 kg, arată disperată, cu părul ei blond care îi curgea de o parte şi de alta a obrazului tras, cu o bluză închisă prost, cu nasturi, peste fusta cu carouri. Unde era Nicole pe care o cunoşteam, elegantă, îngrijită… Foarte îngrijită.