Ghidușiile lui Tași, cel mai nostim motan. Povestiri în versuri cu ilustrații color și desene pentru colorat

Elena Dican: „Ghidușiile lui Tași, cel mai nostim motan”,

     Mici și amuzante povestiri în versuri cu ilustrații color și desene pentru colorat; carte pentru copii apărută la eLiteratura de sub condeiul scriitoarei Elena Dican, cu o invitație de invidiat: „Dragi copii, Intrați în lumea lui Tași! Veți face cunoștință cu un motan mai nostim decât oricare altul. Îi veți cunoaște și pe prietenii lui, veți scotoci toate ungherele Universului său și vă veți amuza de minune! În plus veți putea deveni coautori ai cărții prin desenele pe care le veți colora frumos. Tași vă va spune toate secretele sale și vă va deveni un prieten pe cinste!”

     Primul prieten și cel mai atașat este Cuvântul care făurește lumea miraculoasă a cărții construită din mici poezioare încărcate de sentimente pline de duioșie, cum ar fi: Prietenie, Răsfăț, Joacă, Curaj, Năzdrăvănii, Pățanie, Avânt muzical și multe altele adunate cu nemiluita în textul cărții „Ghidușiile lui Tași, cel mai nostim motan”. Cartea se deschide surprinzător cu doi străjeri: Tași cu blănița dungată și Azorel, dulăul curții, „că îl iubește motănelul și-mpreună urcă munții”. Scriitoarea Elena Dican își prezintă primii eroi într-o grădină înflorită cu munți, dealuri, coline, casa și soarele ca un glob de aur deasupra Universului, însuflețit de joc și de bucurie. Un peisaj mirific, un univers atins de har, în care se va desfățura acțiunea întregii narațiuni în versuri, este pictat în culori luminoase. Autoarea cunoaște bine sentimentul copilăros înclinat către joc și către bucurie al copilului, versul său aducând aminte de Elena Farago și de Otilia Cazimir. Poeta stăpânește arta versificației, folosind rime clare în versuri ușor de memorat, educative și distractive, posedând o influență pozitivă asupra micului cititor. Cartea întreagă este o narațiune, care se desfășoară într-un univers populat cu greieri, albine, cu șoricei, cu albinuțe în spații pământene și cosmice, căci nu lipsesc stelele, luna, fiind prezentă și casa cu împrejurimile ei ca leagăn al copilăriei. „Astăzi pentru prima dată / Tași s-a plimbat prin curte. / Voios, dă ograda roată, / Curios la amănunte. // Îl primește-ntâi salcâmul, / Apoi gardu-nalt de sârmă. / Tași-i bucuros. Motanul / Sare imediat pe-o bârnă. // Și de-acolo ia avânt, / Înspre teiul cel înalt, / Dar plonjează pe pământ, / Că n-a reușit un salt. // Mult s-a speriat motanul, / Iar dorința de-aventură / I-a cam potolit elanul / Și-acum miaună la lună! (Explorare). Fabule animaliere pline de ghidușii și de nazbâtii induc copilului bucuria de joc și de cunoaștere. Deși personajul pare un singuratic, el își crează o lume de minunății, o lume de aventuri într-un spațiu de viețăți prezente în gospodărie, unde niciodată copilul nu se poate plictisi. El caută și găsește noi aventuri care îi crează starea de fericire și de amuzament. „Sunt motanul cel isteț, / Un pisoi cam plimbăreț. / Mai fac câte-o ghidușie, / Sunt actor de comedie.” (Exemplu) Joaca pare a fi starea de grație a eroului central al cărții, prin care se autodefinește: „Sunt o mâță năzdrăvană, / Nu stau locului un pic! / Doar când mă apucă somnul... / Dorm și nu mai fac nimic. // Altfel, sar și mă tot zbengui, / Sunt vesel de felul meu. / Deja știți, mă cheamă Tași / Și așa voi fi mereu.” (Joacă)

    Desenele inspirate de atmosfera discursului liric vin în întâmpinarea textului poetic ajutând la crearea sentimentului de bucurie interioară, conducând la abilități de scriere creativă, la dezvoltarea cognitivă și estetică a copilului. Elena Dican este o poetă cu gust rafinat pentru poezia adresată celor mici, dezvoltând o influență pozitivă asupra acestora, stăpânind prozodia și cuvântul ca element constitutiv al textului poetic. Poeta cunoaște rolul poeziei în viața copilului ca hrană spirituală și prin armonie îndeamnă către bucurie și cântec, aflându-se în bună relație cu cuvântul poetic, autodefinindu-se ca un nume de rezonanță în universul liricii pentru copii.

Elisaveta Novac