daniela@punct ro. Versuri

Pentru comenzi,

– folosiți coșul de cumpărături de mai sus sau

– scrieți la office@epublishers.info sau

– sunați la 0722156408, 0731382889.

Cititorii din străinătate sunt rugați să comande cartea de pe următoarele site-uri:

https://www.coresi-publishing-house.com (cu plata în dolari)

sau

https://www.epublishers.eu (cu plata în euro).

Ediția digitală iBookSquare.ro se poate accesa la acest link:

http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-001-439-3

Ediția digitală Google Play / Google Books se poate accesa la aceste linkuri:

https://play.google.com/store/books/details?id=b-uREAAAQBAJ

sau

(în curs de apariție)

Dana OPRIȚĂ

SCURTĂ NOTĂ BIOGRAFICĂ:

• Studii: Facultatea de Limba și Literatura Româna – (Universitatea București )

• Producător și regizor TV (Redacția „Cultural” și „TV România Internațional”)

• Bursă de studii, Paris – Televiziune

• Doctor în filologie

• Membră a:

– Uniunii Scriitorilor  din România (USR)

– Uniunea Cineaștilor din România (UCIN)

– Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR)]

– membru fondator ASRAN (Asociația Scriitorilor Români din America de Nord)

– Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni (AJRP)

• Redactor-șef al revistei internaționale de cultură „Destine literare” (Canada)

• Invitată la World Congress of Poets, India (2019)

CV LITERAR:

• Debut publicistic – 1977, în rubrica lui Geo Dumitrescu din revista „Flacăra”

• Debut editorial – 1984

• Colaborări la importante publicații literare din Europa, S.U.A. și Canada („Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața Românească”, „Almanahul literar”, „România literară”, „Ziarul de Duminică”, „Lumină Lină”, „Destine Literare”„Nouvelle Europe”, „Ardealul literar”, „Art-Emis” ș.a.), cu poezie, proză, traduceri, cronici literare, interviuri sau articole cu subiecte culturale

CĂRȚI PUBLICATE:

• „Alpha '84”, Editura Dacia, 1984 (poezie)

• Basme franceze, traduse şi repovestite – în seria „POVEŞTI NEMURITOARE”, Editura Ion Creangă, 1987

• Scenete pentru copii, în volumul colectiv „MICUL ACTOR”, Editura Ion Creangă, 1988

• „Bijuterii din cutia Pandorei”, Editura Eminescu, 1989 (poeme)

• „Scrisori dintr-o săptămînă imaginară”, Editura Eminescu, 1998 (proză poetică, poeme)

• „46.171 de caractere”, Editura Proxima, 2005 (poeme)

• „Întâia poruncă. Psalmi necanonici”, Editura eLiteratura, 2017 (poeme)

• „O harfă de nisip”, Editura eLiteratura, 2017 (poeme)

• „Flori de cactus”, Editura Junimea, 2019 (Antologie)

• „alTfabet”, Editura eLiteratura, 2019 (Antologie)

• „PANDORA once AGAIN”, editura „Destine Literare”, Canada, 2019 (culegere de poeme traduse în limba engleză)

• prezentă cu poeme sau proză în mai multe Antologii, apărute în România, SUA și Australia

REFERINȚE CRITICE:

„O harfă de nisip” e un lung poem al „deşertăciunii deşertăciunilor”, fragmentat pe episoade şi concepte, totul circumscris condiţiei contemporane privind Poetul şi Poezia.

(…) Tonul, când disperat, când jemanfişist, când demn, când sarcastic, n-are nimic din mimarea trăirilor limită, ci denudează o mobilitate afectivă excepţională, cu arta regizării autenticului, ca o amintire a profesiei sale de altădată, într-o lume de făcături şi de imbecili prefăcuţi că mai simt ceva.

Noua/vechea carte a Danei Opriţă (conform datării) e o apariţie deosebită prin intenţia ei lirică, prin interpolarea notaţiilor egocentrice în mediul contemporan din cele două lumi în care trăieşte – aici şi peste ocean –, prin pendularea indecisă între participare şi detaşare, între tristeţe şi ironie, nesimulând profunzimea, ci practicând‑o.

(Passionaria STOICESCU)

Pentru cunoscătorii poeziei Danei Opriță probabil că o atare evoluție era previzibilă după apariția în urmă cu aproape două decenii a cărții „Scrisori dintr-o săptămână imaginară” (Editura Eminescu, 1998) ce consemna o experiență existențială dramatică, soldată cu încercări de vindecare sufletească prin mărturisire („mărturisesc acest botez spre iertarea păcatelor. Restul? Restul nici nu există”.) Aveam de-a face cu un tulburător monolog (în proză, dar deloc prozaic!) prin care autoarea încerca să-și definească locul în lume prin frecventarea voluntară a visului, ce-i oferă „recâștigarea libertății de gândire”. Invocarea unei ființe (Alcinte), posibil alter-ego al poetei („Alcinte! mă strigă cineva ? Mă răsucesc. Nimeni”) reprezintă o coordonată umană ce o ajută să respingă singurătatea („singurătatea este o boală”) și să-i dea încredere în viață („merită să trăiești”) și să-i alunge frica.

Punctul de sprijin al existenței va fi oferit, peste ani, de credința în Logosul vindecător: „Și acum vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului / harului Său, cel ce poate să vă zidească și să vă dea moștenire între cei sfinți / cu acest gând se mai poate trăi”.

(…) Repere importante ale textelor sacre sunt reluate în cartea de poeme a Danei Opriță ca izvor al unor trăiri purificatoare ce ne îndrumă spre ceea ce același savant, Pierre Chaunu, numea „o hermeneutică a textului istoriei, care consistă în degajarea sensului istoriei pentru că este sensul istoriei mântuirii ce dă la toate sens, sensul ființei și-al existenței, al sorții și-al libertății”.

(Titus VÎJEU)

Toți cei 33 de psalmi ai Danei Opriță se înscriu între cele două porunci lăsate nouă de Mântuitorul Iisus Hristos. Ei devin, sub pecetea scriitoarei, poezii de cunoaștere, meditații profunde asupra Adevărului, asupra relației dintre om și Dumnezeu.

(...) Versurile libere, toate scrise cu litere mici, cu ritm variabil, permit poetei să dea drumul fluxului lăuntric al ideilor ce stau sub spectrul marilor întrebări analitice ale intelectualului: „cine suntem noi / care dăm din coate să ne suim pe treptele / îmblânzitorului de oglinzi / pelerini deșănțați / cu gheare de sârmă cu suflet de cârpă /(…) ai milă și iartă”. („Atunci când”) Precum în acest text, în majoritatea, există întrebări retorice ce camuflează ironia, umilirea semenilor care nu își fac timp să își îndrepte privirea spre Creatorului nostru. Toate întrebările sugerează viața, prin raportare la poruncile dumnezeiești. „mă întreb cum se poate să trăiești cu gândul că / lumea poate fi mai bună dacă îl iubim pe / dușmanul nostru ca pe noi înșine / chiar dacă el continuă să ne urască / de vreme ce și el este aproapele cu care împărțim pământul…” („Tu ești Cel ce va să vină sau să aștept pe altul?”)

(…) Credem că psalmii scriitoarei Dana Opriță trebuie considerați o continuare a psalmilor arghezieni, psalmul rămânând peste timpuri specia lirică de laudă a Creatorului. Cu marea deosebire că Tudor Arghezi a rămas profundul dezamăgit de propriile căutări, cum se poate deduce din ultimii săi psalmi.

(Voichița TULCAN MACOVEI)

Cuvântul este rană a tăcerii, vedem în motto-ul cărţii („daniela@punct ro”) ales din Blaga. Dar Tăcerea rămâne Tăcere şi Cuvântul rămâne Cuvânt. El dă sens la tot ceea ce există. În virtutea acestei înţelegeri, Dana Opriţă poate exclama: „Viaţa e atât de frumoasă / trăiţi-o cu disperarea zilei de-Apoi” (O, brad frumos), deci cu dorinţa nestăvilită spre existenţa de dincolo, pentru că, ni se spune cu hotărâre, „Şi totuşi viaţa este şi în eternitate. / Sau mai ales atunci” (20 Years After), indicându-se aici, într-o altă apropiere metafizică, marele adevăr al compatibilităţii omului cu veşnicia.

(Theodor DAMIAN)

Volumul de versuri „Întâia poruncă. Psalmi necanonici”, (…) a fost scris „cu sângele sufletului", după cum mi-a mărturisit chiar autoarea. Este un volum singular, care nu seamănă cu altele. Avem de-a face cu o poezie modernă, densă, care nu se adresează oricui, ci unui cititor avizat, o poezie înalt intelectuală, dublată de o emotivitate profundă, ce invită la meditație.

(…) La fiecare pas, se citește nota de intelectualitate, de interpretare pe cont propriu a psalmilor și a învățăturilor marilor înțelepți, dar puternica personalitate a autoarei, își pune amprenta pe fiecare vers, pe fiecare notă.

Avem de-a face cu un stil personal, inconfundabil, cu o puternică încredere în rolul Cuvântului, al Poeziei, de a schimba lumea.

Hotărât lucru, Dana Opriță este o poetă excepțională, care mai are multe de spus.

(Ion Haineș)