Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.
Cartea Frumoasei sau Marele Nespus, acest roman inedit al lui Ştefan Goanţă (1933-2010), este scris prin deceniul al şaptelea al veacului trecut. Autorul – profesor şi om de cultură în nordul ţării (Zalău), ajuns acolo, cu toate originile sale olteneşti, nu atât prin liberă opţiune, cât, mai ales, din raţiuni de luptă de clasă (fiu de deţinut politic, dat afară mai întâi din Facultatea de Teatru şi Cinematografie, apoi din Facultatea de Filologie) – încerca astfel să-şi împlinească chemarea sa, destinul său de scriitor, în ciuda climatului spiritual în care trăia şi a constrângerilor impuse de directivele de partid literaturii şi artei româneşti.
Care este subiectul acestui roman, scris la persoana întâi?
Un tânăr scriitor, dornic de glorie literară, află întâmplător, de la doi savanţi, un etnolog şi un sociolog, cu care călătoreşte într-un compartiment de tren, despre existenţa unei bătrâne fabuloase, de peste o sută de ani, trăitoare într-un sat oltenesc. Imaginaţia lui se aprinde dintr-o dată şi, înarmat cu un magnetofon, cu nenumărate unelte de scris şi, nu în ultimul rând, cu o uimitoare sete de a sonda nu numai într-o biografie pilduitoare, dar şi în textura unui secol frământat de viaţă românească, se înfiinţează la casa bătrânei, care nu este o fiinţă oarecare, ci un fel de Ileana Cosânzeana la vârsta senectuţii. De altfel, nici nu vom afla vreodată numele din actul de identitate al eroinei noastre, pe care toţi cei din jurul său o vor numi Frumoasa. Ca şi ea însăşi, de altfel.
Ca în "O mie şi una de nopţi" poveştile Frumoasei ne vor ţine trează atenţia de-a lungul a zeci de capitole şi a sute de pagini. În care vom trăi întâmplări dramatice din Răscoalele Ţărăneşti din 1907, din Războiul de Reîntregire a Neamului ori din alte momente de cumpănă ale existenţei noastre, ca şi fapte la fel de tulburătoare din viaţa ieşită din comun a Frumoasei, fiinţă carismatică şi exponenţială, înzestrată cu toate darurile lumii, cu toată înţelepciunea ei, dar şi cu o putere aproape supranaturală de a rezista şi de a învinge. Sub acest aspect, povestitorul însuşi ajunge la un moment dat la ideea că, aşa cum se conturează din vorbele Frumoasei, viaţa ei nu este altceva decât un basm, cu Feţi-Frumoşi şi balauri, în care Binele iese întotdeauna victorios.
Încântătoare sub aspectul narării faptelor şi exprimând cu forţă şi cu talent o stenică filozofie de viaţă, Cartea Frumoasei constituie o lectură incitantă. Cartea întregeşte astfel, din păcate postum, impresionanta serie de romane publicate de Ştefan Goanţă, dintre care „Zodia Ţârului” şi trilogia „Popescu E Napoleon” sunt nu numai capodoperele sale, dar şi cărţi de referinţă ale literaturii române.
Ştefan Dimitriu
Scriitorul ŞTEFAN GOANŢĂ (1933–2010)
Ştefan GOANŢĂ, scriitor şi dramaturg, s-a născut la 11 martie 1933, la Nuntaşi–Istria (Constanţa) şi a decedat la 19 octombrie 2010 la Timişoara.
A absolvit Institutul Pedagogic din Cluj-Napoca (1968).
A ocupat diferite funcţii în domeniul culturii din judeţul Sălaj: director şi apoi metodist la Casa Creaţiei Populare, director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău.
A cercetat folclorul sălăjean şi a publicat colecţiile De dor şi de omenie (1971, în colaborare cu Ion Piţoiu) şi Du-te, dor, şi vino, dor (1972). A colaborat la revistele Ateneu, Caiete Silvane, Cronica, Familia, Graiul Sălajului, Năzuinţa, Silvania, Spiritul veacului, Steaua, Tribuna, Vatra Veche ş.a.
A regizat spectacole, a scris poezie, teatru, proză scurtă, romane.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
A primit Premiul filialei Cluj a USR pentru literatură destinată copiilor.