Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați sa comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.
Ediția electronică www.iBookSquare.ro se poate accesa aici.
Miron Scorobete(n. 1933, Hunedoara) este un scriitor român care a debutat în 1954, cu Poemul Străbunii în Almanahul literar, sub patronajul poetului A. E. Baconski. Acesta şi-a început activitatea încă din anii studenţiei, fiind cooptat de revista Tribuna în 1957, ajungând ulterior redactor şef adjunct la studioul de Radio Televiziune din Cluj, de unde a fost retras în 1983 din motive politice. A fost redactor şef al revistei Renaşterea, redactor şef adjunct al revistei Cetatea Culturală şi membrul al grupării Gândirea. Printre volumele publicate se numără: Manuscris, versuri (1961), Poveşti din curtea mea, povestiri pentru copii (1980), Marile vacanţe, roman de aventuri (1984), Dacia Ederică, studiu interdisciplinar (2003) ş.a.m.d. Volumul de faţă este o antologie lirică a operei autorului: „el nu e şi n-a fost omul modelar, n-a făcut temele mandarinilor şi borzilor. Urmaş de ţăran voievodal din Ţara Haţegului, Miron Scorobete a şlefuit ani în şir miezul ....???? al cuvântului românesc” [...] Arome străvechi, ???? de psalm creştin, versul lui de o otodoxie trăită profund e rugăciune, e acathist.????” (Mircea Vaida-Voievod |
„Miron Scorobete este, înainte de toate, un mare şi original poet, creator de viziuni cu rezonanţe profunde şi răspunzând în străvechi existenţe mitice, ca şi în prezentul tensionat de întrebări chinuitoare şi mereu reînnoite speranţe. În scrisul său, de o frumuseţe aparte se reflectă frumuseţea însăşi a poporului român, virtuţile sale multimilenare.” „Miron Scorobete e un profund. Dar şi indefinibil, tocmai pentru că nu se încadrează în niciunul din aşa-zisele «curente literare». El e «modern» şi «tradiţional». Dar mereu cu o rostire surprinzătoare, imprevizibilă. Aş spune, cu îndrăzneală şi adevăr, că Miron Scorobete este un clasic. Un mare poet al prezentului, dar şi al viitorului care poetului îi va fi un favorit şi un prieten.” „Regăsim în frumoasele versuri ale lui Miron Scorobete şi duhul pătimaş al lui Ioan Alexandru precum şi spiritualitatea elevată a lui V. Voiculescu şi a lui Nichifor Crainic. Cu discreţia bunului isihast Miron Scorobete reabilitează, surprinzător, în 1987, poezia religioasă, mult mai făţiş decât Ioan Alexandru sau Adrian Popescu…” „Familiarizat cu ideile, Miron Scorobete ştie să le descopere lirismul, iar înclinaţia spre meditaţie nu-l duce la abstractizări reci. Lui Miron Scorobete nu-i sunt străine nici sarcasmul, nici darul subtil al analizei sentimentelor, nici solemnitatea, nici cântecul.” „Impresionează, în prima linie, la Miron Scorobete, densitatea expresiei lirice, laconismul de bună calitate, precizia sugestivă a imaginii. Adaptarea diferenţiată a formei la conţinut, notaţia riguroasă şi plastică vădesc o maturitate care ar putea părea surprinzătoare la un debutant; o maturitate însă deloc primejdioasă pentru că se însoţeşte mereu cu mărturia unei sensibilităţi proaspete, animată de elanuri şi fervori specific adolescentine.” „Pe Miron Scorobete îl iubesc pentru poezia pe care a scris-o, pentru omenia care-l caracterizează, pentru tinereţea pe care o poartă în suflet. Inima lui e foarte tânără. Scorobete e un om de o civilizaţie rar întâlnită, un băiat de o frumuseţe morală cum uşor nu mai găseşti în lumea noastră şi, în acelaşi timp, dovedeşte o robusteţe în ceea ce priveşte prieteniile de invidiat.” „Fratele Miron mi-a dat curaj, m-a întărit sufleteşte şi m-a apărat de duşmani în cele mai grele zile ale mele. Pentru asta şi pentru că ne adăpăm din acelaşi izvor, îl îmbrăţişez frăţeşte.” „Poeţii au în proză o curioasă capacitate de a sonda realitatea cu un al şaselea simţ, capabil să le reveleze faţa ascunsă a lunii. E ceea ce face şi Miron Scorobete.” |