Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.
Un mare romantic al secolului XXI, poet, prozator şi gazetar, Ion Andreiţă îşi prezintă aici viaţa, evocând, prin schiţe şi nuvele de înalt nivel artistic, cele mai importante date ale biografiei sale. O carte ce se citeşte cu sufletul la gură.
Cartea lui Ion Andreiţă „Mătura de pelin” conţine o bucată din sufletul său. Fiindcă ea este scrisă cu inima şi din suflet. E scrisă de un om care are CONŞTIINŢĂ MORALĂ. (Câţi o mai au, astăzi?!) Acea conştiinţă pe care societatea ce-o trăim nu a reuşit să i-o denatureze. Mă refer la o anumită parte a societăţii, acea parte care trăieşte decât pentru ban şi putere nemăsurată, care ne dovedeşte zi de zi că banul şi puterea pot fi ca un drog, care nu se dă în lături de la nimic pentru a ţine sub capac conştiinţa morală a românului. Până la urmă, lumina Creatorului iese la iveală cu scrâşnete de măsele, iar cei care încă „dorm”… se vor trezi brusc, sub un duş rece.
În adâncul conştiinţei sale, încă de tânăr viitorul scriitor, Ion Andreiţă descoperă o lege căreia trebuie să i se supună – legea adevărului – al cărei glas, chemându-l neîncetat să iubească şi să facă bine şi să evite răul, răsună în urechile inimii sale. El sădeşte, în suflet această lege scrisă de Dumnezeu încă din anii copilăriei, din vremea când a purces în prima zi la şcoală „împreună cu vărul meu Florea Leasă, cu doi-trei ani mai mare decât mine, dar, mic de statură, îl învingeam mereu la trântă dreaptă.”. (…) În luptă dreaptă, de ţinut minte, fiindcă din scriitura sa reţinem, citind în continuare, că acel sâmbure de conştiinţă cu care porneşti în viaţă ca dar al divinităţii, din partea părinţilor şi şcolii este nucleul cel mai tainic şi sanctuarul sufletului. Încă de mic, se destăinuie autorul cărţii, s-a aflat singur cu Dumnezeu, al cărui glas i-a răsunat mereu în străfunduri. „În curtea şcolii, grădina lui Dumnezeu…” – de aici a început să priceapă viaţa viitorul poet, jurnalist, eseist şi scriitor. De altfel, chiar unul dintre profesorii din comuna sa de baştină, Perieţi de Olt, l-a rugat să-i trimită câteva amintiri din anii de şcoală. „Mă roagă cam de multişor, iar eu, berbec îndărătnic fără motiv, tot întârzii să mă izbesc cu capul de zidul acelor ani, de poarta şcolii, de banca lustruită ca în palmă de către turul atâtor pantaloni dinaintea mea…”
Prin „Mătura de pelin”, Ion Andreiţă dovedeşte şi de această dată că este – şi dincolo de planeta poeziei – un epic de mare talent, scriind o carte bine construită, cu un pitoresc specific, minunată frescă a unui timp evocat în culori simple şi naturale, cu personaje care formează o interesantă galerie în literatura noastră contemporană.
Citat din articolul “Vitralii: Mărturiile unui prieten de drum lung”, apărut în Curierul de Vâlcea, la 23 iulie 2014