Fericire

Volumul de versuri Fericire de cunoscutul scriitor şi filosof Sorin Cerin relevă forţa creatoare a unui poet de mare valoare. Iată ce spune critica literară despre poezia lui Sorin Cerin:

Ana Blandiana: Poezia de meditaţie pe care o scrie Sorin Cerin nu este o versificare de adevăruri filosofice, ci o împletire de revelaţii despre aceste adevăruri. Iar raportul dintre intensitatea acestor revelaţii şi îndoiala din care sunt construite adevărurile este chiar piatra filosofală a acestei poezii. De altfel, secretul de a putea fixa fulgerul revelaţiei este o problemă la fel de subtilă ca şi aceea a păstrării energiei solare din zilele calde în cele reci.

Prof. univ. dr. Ştefan Borbély: Spirit profund şi sincer religios, Sorin Cerin caută disperat după diamantul ascuns în negurile molozului, ale cenuşii. Un întreg arsenal al modernităţii negative – căni ale pustiului, apa uitării, abatoare, sărbătoarea continuă a suferinţei, maimuţa de lemn putrezit etc., etc. – e chemat să denunţe, în versurile sale, „armele letale ale societăţii de consum” şi „ospiciul” alienării prin mercantilizare a existenţei noastre de fiecare zi. Tonul e apodictic, pasional, profetic, nu admite nuanţe sau replici. „Noii paşi ai credinţei” sunt enunţaţi peremptoriu ca speranţă a mântuirii colective, „lumina divină” se întrezăreşte, izbăvitor, la capătul încă îndepărtat al supliciului, însă, pe moment, poetul pare să fie preocupat exclusiv de retorica eschatologică, întrezărind decădere, demisie morală sau ruine cam peste tot pe unde-l poată paşii sau privirile.

Ioan Holban: Despre expresivitatea şi bogăţia înţelesurilor transmise Celuilalt prin tăcere a scris pagini antologice Lucian Blaga. Poetul de azi scrie, în Marile Tăceri, o poezie a sentimentului religios, nu de amvon, însă, ci în gând cu Dumnezeu, în meditaţie şi în fulgerarea gândului spre clipa Creaţiei. Poezia lui Sorin Cerin este a unui alt Cain rătăcind în pustie, păstrând, încă, frânturi din bucuria edenică pentru a ieşi din „menghina” lumii unde omului căzut i se surpă orizontul sufletului în ploi de foc şi urme de plumb”.

Theodor Codreanu: Sorin Cerin este un gânditor aforistic paradoxist, de o mare mobilitate a minţii, mânuind cu măiestrie antitezele, îmbinându-le oximoronic sau alternându-le chiasmatic în probleme cu mize majore din viaţa noastră spirituală şi socială. Poezia din „Liberul arbitru” este o prelungire a manierei sale de meditaţie, impregnând-o şi cu o doză potrivită de kynism (în sensul dat cuvântului de Peter Sloterdijk), reuşind, totodată, performanţa de a rămâne pe teritoriul lirismului autentic chiar şi atunci când vituperează „Corbii vulgari necrofili şi necrofagi ai Viselor”.