O clipă de eternitate. Poezii de meditație

” Meditațiile liricVolumul de versuri O clipă de eternitate de cunoscutul scriitor şi filosof Sorin Cerin relevă forţa creatoare a unui poet de mare valoare. Iată ce spune critica literară despre poezia lui Sorin Cerin:

Lector univ. dr. Laura Lazăr Zăvăleanu: Intelectual format la şcoala bucureşteană, dar simţind nevoia să se revendice, admirativ, de la modelul critic al şcolii clujene, unde îşi identifică modelele exemplare în profesorii Ion Vlad şi Mircea Muthu, Sorin Cerin îşi construieşte şi poezia intertextual, pentru că poetul Marilor Tăceri îşi declară peste tot maeştrii, identificaţi aici, intrinsec, cu Blaga (prin reflecţie filosofică şi structură prozodică uneori voit calchiată după Poemele luminii) şi Arghezi. Însuşi titlul volumului, Marile Tăceri, impune imperativul unui dialog implicit cu poezia lui Arghezi purtând acelaşi titlu.
Căutărilor febrile din Psalmii arghezieni ale unui Dumnezeu chemat să se arate, le răspund aici interpelările fără odihnă ale unui apostat credincios, care se sfâşie, în pustia gândului şi a imaginii frânt oglindite de lumea declarată, între dragoste denunţatorie şi revoltă tandră, între blestem incantatoriu şi rugă deghizată, de veşnic îndrăgostit, fără putinţă de a-şi declina, în realitate, fervoarea, deşi cuvântul experimentează, estet, întregul lexic blasfemiant şi apocaliptic. O duplicitate izbăvitoare, în fapt, care – strigându-şi drama înstrăinării şi a introspecţiei ratate, ca şi neputinţa întâlnirii cu celălalt sau spaima suprapunerii cu el, într-o lume al cărei sens este rătăcit în „tenebrele lagărelor de idei”, la interferenţa unui timp şi unui spaţiu ajunse „la capăt de hotar” – naşte, in litania à rebours, semnele creaţiei mântuite, în plin festin cinic, „pe masa olarului iubirii”.

Prof. univ. dr. Ovidiu Mocean: Prin cimiterele viselor, volumul semnat de Sorin Cerin, poezia marilor întrebări existenţiale îşi caută un nou statut, construind, în texte care comunică subteran, un chip al omului interogativ. „Catedrala existenţei” are capcanele ei, „Adevărul absolut” pare de neatins, „Crinii albi ai adevărului” pot ucide, „dacă nu-ţi aeriseşti cămara minţii”, eul poetic descoperă mai degrabă un „Dumnezeu prea amar”... Toate acestea sunt expresii ale unei stări de mare tensiune interioară, în care luciditatea săgetează revelaţia şi limitează trăirea deplină a sensului existenţei.

Prof. univ. dr. Dumitru Chioaru: Discurs profetic, filosofic sau poetic? – e greu de determinat în care se încadrează textele lui Sorin Cerin. Autorul le înglobează toate trei într-o formulă personală, aparent desuetă estetic, rostind însă cu suflu de poeta vates ultimele cuvinte dinaintea Apocalipsei. O apocalipsă în care lumea desacralizată şi dominată de false valori sfârşeşte pentru a putea regenera prin Cuvânt.