Suntem o hologramă

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țarii în care locuiesc sau de aici.

Volumul de versuri Suntem o hologramă de cunoscutul scriitor şi filosof Sorin Cerin relevă forţa creatoare a unui poet de mare valoare. Iată ce spune critica literară despre poezia lui Sorin Cerin:

Ana Blandiana: Poezia de meditaţie pe care o scrie Sorin Cerin nu este o versificare de adevăruri filosofice, ci o împletire de revelaţii despre aceste adevăruri. Iar raportul dintre intensitatea acestor revelaţii şi îndoiala din care sunt construite adevărurile este chiar piatra filosofală a acestei poezii. De altfel, secretul de a putea fixa fulgerul revelaţiei este o problemă la fel de subtilă ca şi aceea a păstrării energiei solare din zilele calde în cele reci.

Prof. univ. dr. Maria Ana Tupan: Meditaţiile lirice ale lui Sorin Cerin au ceva din amestecul paradoxal de disperare şi energie a revoltei din eseurile filosofice ale lui Emil Cioran. Sesizarea tragismului şi grotescului existenţei nu conduce la paralizie psihică, ci la nihilism exorcizant şi blasfemitor. Sfada cu „adulterinul Dumnezeu” – apelativ şocant dar foarte expresiv pentru idea de păcat originar al lui… Dumnezeu care trebuie să fi zămislit lumea rea prin adulter cu Satana – capătă accente sarcastice în vignetele unei Biblii desacralizate, cu un Creator care meştereşte firmamentul la o masă de fierar şi un Diavol în care s-au contopit toţi frondiştii hippy-rap-punk-porto-ricani: „[…] stelele alcoolice, ale unui Univers, lacom, meschin şi cinic, băute de Dumnezeu la masa Creaţiei,/pe cerurile înlăcrimate ale Fericirii, mâzgălite cu graffiti de Diavol.
Dacă poetul şi-a propus, în poemul La un grătar, un exerciţiu urmuzian, reuşita e perfectă. Nu numai ingenioase salturi mortale pentru logica identităţii de pe un nivel ontologic în altul admirăm aici, ci şi tropismul de o barocă inventivitate al unui Eucharist pe dos, căci într-un univers al vieţii spre moarte, cel care se frânge e spiritul, cuvântul, pentru a revela un... trup deleuzian, animalic, descris ca minuţioasa hartă anatomică a unui student medicinist. Poetul ne surprinde prin noutatea şi revelaţia definiţiei aforistice, căci, după primul moment de surpriză, acceptăm peisajul moralizat al timpului, cu un trecut mort, un viitor viu şi un prezent iluzoriu, contrar sentimentului comun că viaţa trăită e eul nostru cert, că doar prezentul există cu adevărat şi că viitorul e pură ipoteză. Cerin redefineşte fiinţa umană ca aflându-şi autenticitatea în multiplicarea mentală a realităţii terne şi ca proiect existenţialist.

Prof. univ. dr. Mircea Muthu: Disperarea de a găsi un Sens existenţei contemporane aluvionează testimoniul poetic al lui Sorin Cerin în care amurgul limbajului, asociat cu „clepsidra spartă” a timpului, este resimţit – cu acuitate tragică – de „cuvintele noastre torturate”.
„Meditaţia, întoarsă spre sine însăşi de „oglinzile întrebării” sau de către „ochii” fabuloşi ai Oceanului nesfârşit, se automacerează la aceeaşi temperatură febrilă, de arc voltaic, enunţată – in nuce – de sintagma „ploilor de foc”.