Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele

https://www.librariacoresi.ro/web/image/product.template/25/image_1920?unique=2e1c812
(0 review)

Autor: Ionuț Caragea
ISBN 978-606-700-803-6

39,00 lei 39.0 RON 39,00 lei

39,00 lei

    Această combinație nu există.

    Termeni și condiții:
        Garanție de rambursare în 30 de zile
        Cartea cu vicii ascunse se înlocuiește.
        Expediere: 2-7 zile lucrătoare

    Membrii Clubului de Carte Coresi beneficiază de condiții speciale (vezi aici)!

    Cititorii din România sunt rugați să comande cărțile fie folosind coșul de cumpărături, fie sunând la tel. 0722 156 408, 0731 382 889, fie prin e-mail: office@epublishers.info.

    Cititorii din străinătate sunt rugați să comande 
    cărțile noastre de pe următoarele site-uri:
    https://coresi-publishing-house.com/ (cu plata în dolari);
    https://www.LibrariaCoresi.com/ (cu plata în euro );
    https://epublishers.eu/ (cu plata în euro);
    https://amzn.to/3eYlG03
    https://amzn.to/3DoG6sE



    Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
    Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl
    Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.


    În acest roman autobiografic, Ionuţ Caragea vorbeşte despre naşterea şi devenirea sa ca poet, ca om, ca entitate de esenţă divină în context teluric.
    Mult-apreciatul critic literar Al. Cistelecan prezintă în termeni elogioşi universul artistic al lui Ionuţ Caragea. Cităm:

    […] când materia inspirativă o constituie suferinţele, frustrările şi angoasele, şi atunci când poetica se „pozitivizează” şi vede/simte miracole peste tot: „Alexandra (una dintre iubitele deceptive, n.n.) nu era singurul motiv care mă inspira. Totul era poezie. Nu trebuia decât să fiu foarte atent la detalii şi să scriu”. Fireşte, e un scris de poezie care sublimează trăiri, translează stări, sub o vrajă nepricepută. Dar pe acest drum al limpezirii poetice survin şi iluminări mai determinante, în care poetul se angajează şi programatic, nu doar se lasă contaminat: „Înţelegând sensul existenţei mele, hotărâsem să merg pe calea spirituală a poeziei. În intimitate cu Dumnezeu şi tot ce înseamnă Dumnezeu, nu am fost niciodată singur”. De aici şi până la dedicarea absolută pentru dragoste nu mai e decât un pas, pe care poetul îl şi face: „Considerai că a iubi şi a fi iubit sunt singurele ţeluri care contează cu adevărat în viaţă, restul fiind doar nişte iluzii...”. Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al poeziei. În orice caz, Ionuţ Caragea pe el merge. 
    Toate aceste stadii ale devenirii sunt nu atât ipostaze conceptuale diverse (dar totuşi nuanţate, cu toate că pe fond avem acelaşi concept de transpunere candidă a trăitului în scris), cât ipostaze atitudinale, un grafic de schimbări pe care şi poezia îl urmează întocmai. Dialogul autobiografic e presărat cu salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuţ Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi e nevoie de o sublimare a lui. Poemele alese sunt „ocazionale” ilustrative (fireşte, fiind atât de legată de trăit, toată poezia lui Ionuţ Caragea e cumva „ocazională”, determinată de precedenţa trăirii) pentru o situaţie biografică sau pentru o temperatură de stare; dar şi, chiar dacă nu riguros, marcaje de parcurs, urme ale metamorfozei. În acest sens, devine logic şi imperativ ca ultimele „citate” să marcheze stadiul „pozitiv” al poeticii, punctul de extaz dintre iubire, viaţă şi discurs: „prin femeia pe care o iubesc/ am redescoperit patria/ prin ea mi-am dat seama că sunt tânăr încă/ şi am un viitor/…// da, prin femeia pe care-o iubesc/ am redescoperit scrisul/ atunci când credeam că nu se poate scrie/ decât din suferinţă şi neîmplinire”. E un punct de coincidenţă spre care poezia lui Ionuţ Caragea a tins mereu, dar la care a ajuns pe un drum accidentat (şi biografic, şi poetic). Ar trebui să fie pragul dincolo de care nu mai poate urma decât poezia ca beatificarea realului. Dar vom vedea cum va fi.
     


    Al. Cistelecan


    Ionuț Caragea(n 1975, Constanța) este poet ,prozator,critic,editor,autor de aforisme,promoter cultural și textier de muzică românească.A debutat în 2006 cu volumul de versuri Delirium Tremens, iar poeziile,aforismele,nuvelele de ficțiune și eseurile critice îi sunt publicate în numeroase reviste ,ziare și antologii din România și din străinatate.Este unul dintre cei 20 de autori publicați în „Antologia aforismului românesc contemporan”.A publicat peste treizeci de cărți și este considerat de critica literară unul din liderii generației poetice două..... și unul dintre cei mai atipici scriitori din prezent. Narația biografică,incitată de vocea alter ego-ului(toată cartea este scrisă pe două voci),reprezintă o viată plină de evenimente,unele fericite, altele traumatice,într-o epică de buildings-konfession a cărei țintă e mereu, revelarea graduală a unei deveniri. E o confesiune de sine cu miză decisivă pe *sinceritate*,pe acuratețea concretă a peripețiilor și pe interpretarea lor în orizontul unui destin. Ionuț Caragea își retrăiește scriptural biografia,nu doar și-o reamintește, în sensul că personajul în amintire a atât de adânc și de ”imediat” încât pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite.” (Al. Cirtelecan)