Sub legea pasiunii

Sub legea pasiunii este primul roman al scriitoarei Mariana De Lange, care ne propune noi forme de a privi şi înţelege pasiunea debordantă şi iubirea necondiţionată.
Iată un fragment din carte.

Construit parcă după un tipar clasic – ochi albaştri, brunet, cu maxilar puternic, bine definit, cu o construcţie atletică, te întrebai dacă-i adevărat sau este doar plăsmuirea minunată a imaginaţiei sale. Probabil era un magnet pentru femei, dar asta conta mai puţin. Pe ea nu o interesa, niciodată nu amesteca lucrurile. Dar nu putea să nu remarce că zâmbetul lui şmecheresc şi şarmul elevat nu o puteau lăsa rece. Cu o aşa privire uiţi să şi articulezi, gândi ea, dar nu putea să se piardă. Era angajată să-l apere şi atât. Strict profesional, gândi ea!
Îi plăceau relaţiile cu bărbaţii, relaţii de tot felul, dar o intriga felul lor de a fi, în acelaşi timp îi plăcea să-l citească pe fiecare în parte. Prin prisma meseriei cunoscuse zeci de bărbaţi, iar cu foarte mulţi din ei păstrase relaţii strânse, prietenii demne de respect. Iubea asta, pentru că era o femeie care credea în relaţia bărbat-femeie.
Şi totuşi era singură. Bineînţeles, nu vedea asta ca fiind o dramă, la cei 34 de ani ai ei nu îşi permitea să viseze în roz, cu atât mai puţin să creadă în dragoste. După impresia ei, extratereştrii păreau mai credibili, şansele erau mai mari să întâlneşti unul, decât să vezi un cuplu iubindu-se cu adevărat.
Şi totuşi se simţi atrasă de el într-un fel pe care nu-l înţelegea încă, dar pe care avea să-l înţeleagă curând. Gândul îi zbură la el şi asta era neobişnuit pentru ea. Evita să-l privească, spera doar să nu fie nevoită să-l reîntâlnească prea curând, dar asta depindea în mare parte de ea. Trebuia să-i obţină amânarea procesului, aşa era sigură că drumurile lor se vor separa. Sau putea renunţa la caz, era o idee minunată, dar nu-l putea dezamăgi pe Alex, niciodată nu o făcuse şi nu va face nici acum. Mai puţin din cauza unui bărbat ca el! Şi totuşi, pe de o parte dorea să-l cunoască – privirea lui pătrunzătoare o făcea să-l dorească – asta o speria. Era o femeie cu capul pe umeri şi nu avea motiv să-i cadă la picioare. Mai ales unui bărbat ca el.
În opinia ei, bărbaţii cu bani reuşeau să fie fermecători, nu ca cei sufocaţi de probleme materiale, erau în general politicoşi, plini de umor şi încrezători în ei înşişi. Cum era el, reprezenta o enigmă pentru ea.
Îşi întoarse privirea către el, trebuia să termine cu asta şi să plece odată.