Te iubesc..., de Julien Tănase – Editura Avulon – Recenzie
Cartea „Te iubesc...”
Autor: Julien Tănase
Editura Avulon, Târgu-Mureș 2022
Ediția electronică iBookSquare.ro a cărții se află la acest link: http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-95532-2-0
“Cartea „Te iubesc...” face parte dintr-o viitoare trilogie „Te iubesc...”, „Te iubesc, până când moartea...” şi „Te iubesc, cât îmi va mai bate inima”, romane autobiografice care cuprind capitole din viaţa intimă a scriitorului Julien Tănase, jurnalist de profesie, fost impresar artistic, detectiv particular şi agent acoperit în Brigada de Combatere a Crimei Organizate din cadrul MI, viață trăită alături de soţia sa, Magdi, cu care are o relaţie de 30 de ani, totul pe fundalul evenimentelor prin care a trecut România în ultimele decenii, după Revoluţia din '89.
Trilogia vorbeşte despre rezistenţa în timp a unui cuplu tânăr de îndrăgostiţi care trec prin evenimente rupte de realitate, într-o Românie în care dormeau cu pistolul sub pernă, și erau mereu cuprinși de teamă de a nu le fi răpit copilul. Trec de asemenea prin „războaiele” duse împotriva corupţiei magistraţilor, a politicienilor şi a sistemelor de informaţii ale unei societăţi civile cuprinse de corupţia generalizată existentă în România, inclusiv prin procesul inventat de către DNA ca să-i oprească activitatea de jurnalist şi câştigat în final de către scriitor. Toate acestea transformă autobiografia scriitorului Julien Tănase într-una fascinantă şi te lasă cu un gust amar şi o obsedantă întrebare: „S-au petrecut şi continuă să se petreacă astfel de lucruri în România”?...
Julien Tănase: Un prieten din Poliţia italiană mi-a spus: „...dacă tu făceai în Italia ceea ce ai făcut pentru ţara ta, astăzi o stradă îţi purta numele! Dar erai mort!” (Editura Coresi)
***
…Recunosc că nu auzisem până acum de scriitorul Julien Tănase, așa că am butonat puțin pe google, apoi am admirat coperta interesantă (excelent contrastul alb–negru, lumini și umbre), am citit prezentarea cărții și am simțit, cumva, că va fi o poveste pe gustul meu.
Și nu m-am înșelat!!!
Am parcurs alături de protagonist toate întâmplările și evenimentele din viața lui, începând din copilărie. Romanul este unul autobiografic, dar, categoric, un roman de dragoste, un roman confesiune, scris din dragoste și pentru dragoste, scris pentru soția lui care îi este alături de treizeci de ani. O viață de om!!!!
Trebuie să citești atent cartea, pentru că poveștile din tinerețe se întretaie cu cele din copilărie și anii de școală, și împreună, cu toate sentimentele de dragoste, ură, uimire, încântare, frică, ciudă, curaj sau lașitate, spălate uneori de lacrimile unui suflet sensibil, formează un întreg. O poveste reală, sinceră până la durere, un suflet uneori zdrobit până la ultima fibră, care te lasă pe gânduri mult timp.
Viața lui Julien începe într-o familie tânără, aparent cultivată și fericită. Toată casa era plină de cărți(pasiunea mamei) și de plăci de vinil (pasiunea tatălui), pasiuni inoculate și băiatului. Mama se ocupa de copii și de casă, tatăl organiza spectacole la Casa de Cultură, mergea cu formația în turnee, și chiar la nunți, câștigând traiul familiei. Iar Julien de la o vârstă fragedă, când mama s-a angajat, avea grijă de cei doi copii mai mici.
Dar educația de acasă era „spartană”, fără căldură, îmbrățișări, mângâieri (cum a văzut la prieteni de-ai lui). Ba chiar la crizele mamei, care se înfuria din te miri ce, bătăile, loviturile dure, ajung la ordinea zilei. Tatăl mai mult plecat, trăindu-și viața, când era acasă era liniștit și calm. Chiar și când părinții petreceau și beau împreună, la întoarcere se iscau scandaluri oribile.
Lucru prea puțin înțeles de copii, dar care de fapt scotea în evidență o lipsa acută de dragoste și înțelegere în cuplu. Replici de genul „eu l-am făcut, eu îl omor”, sau credința că un copil trebuie să asculte și să execute întocmai ce-i cer părinții, că doar ei știu mai bine, erau la ordinea zilei în mare parte din familiile acelor vremuri, indiferent de educație sau situație socială.
De aici dorința copilului de-a fi iubit, apreciat și înțeles, de-a avea pe cineva numai al lui. Evadarea erau cărțile, citite cu aviditate și fără număr, în paginile cărora se pierdea .
Julien ne descrie viața familiilor, tipice acelor ani, interacțiunile din propria familie sau cu altele și cu neamurile, fără înflorituri, ci analizate la rece, exact așa cum erau.
Urmează apoi, în ideea de-ași mulțumi părinții, liceul militar, problemele întâmpinate, zbaterile unei încercări de-a rezista în acel mediu, conflictele cu elevii mai mari sau cu gradații, cărora li se părea că trebuie să se impună prin duritate și urlete. De fapt o situație perpetuată de-a lungul anilor în armată. Dar la fel de sincer, Julien ne vorbește și de oamenii de calitate din școala militară, armata sau structuri.
Și povestea curge cu eșecul celor două iubiri, pierdute din cauza intervenției brutale a părinților lui, cu nepăsarea ulterioară, și zborul din floare în floare, culminând cu ieșirea din liceul militar, care aduce după sine excluderea din familie.
Urmează o perioada grea, luminată doar prietenii lui și părinții lor, care știu să-i fie mai aproape decât ai lui proprii. Cu ei se simte mai întreg decât acasă.
Încet își face un rost…dar mai cedează, de două ori, la cererile de ajutor ale tatălui său, cedări care se soldează cu despărțiri și mai urâte, și în final, din ambiție cu o căsătorie. Prea repede, prea devreme, prea fără iubire… Căsătorie din care vor rezulta doi copii, care totuși nu sunt suficient pentru a-i ține împreună.
Urmează încă multe irosiri sau reușite, multe întâmplări, până la întâlnirea cu Magdi, care a însemnat o uniune totală minte, suflet, trup.
Povestindu-ne viața lui autorul face o radiografie exactă a societății dinainte de revoluție și a celei de după, și o analiză reală a evenimentelor din timpul revoluției.
Aflăm cum a fost luată puterea, cum era clasa politică, primele alegeri „democratice”, ne povestește despre studenții din Piața Universității, despre mineriade, despre cum dacă voiai să realizezi un proiect, sau să te privatizezi, trebuia fie să dai șpagă din greu, fie să te înregimentezi în vre-un partid. Dar dacă Julien ar fi putut accepta înregimentarea ar fi terminat și liceul militar.
Acum însă este mai sigur pe el și mai hotărât să-și împlinească visele, mai ales că nu mai e singur, o are pe Magdi.
Mi-a plăcut cartea și aștept cu nerăbdare continuarea poveștii.
Cartea este scrisă într-un stil simplu și concis (doar autorul e ziarist), fără descrieri și înflorituri inutile. Faptele sunt relevate în stare brută, reacțiile personajelor la fel, iar scenele de dragoste sunt perfect și firesc integrate, fără a fi deranjante.
Mi-a plăcut încă ceva: practic poți spune că ai două cărți în paralel, una cu povestea în sine, alta cu notele de subsol. Acolo Julien Tănase ne explică termeni mai puțin cunoscuți, regionalisme, ne vorbește despre marii scriitori români sau străini (pomeniți în poveste), mari nume din politica interbelică, și partidele istorice, readuse în atenție după revoluție, despre mari personalități culturale și istorice.
Într-un cuvânt avem o poveste de viață și dragoste, și un ghid de cultură generală din diferite domenii, o lecție de viață trăită pe viu.
Am parcurs cu Julien Tănase anii aceia tulburi, mi-am întărit părerile despre Revoluție și anii de după, și chiar mi-am cam pierdut speranța că va fi mai bine cândva.
Vă recomand din suflet să citiți romanul!
Felicitări, Julien Tănase și… spor la scris!
Carte disponibilă pe site-ul Avulon
Ediția electronică iBookSquare.ro a cărții se află la acest link: http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-95532-2-0
https://literaturapetocuri.ro/te-iubesc-de-julien-tanase-editura-avulon-recenzie.html
Produse alternative: