Roua anului 2016

Maestru al haikuului, Daniel Onaca, poet, scriitor și critic literar, trăiește în Suedia. Acest volum este al II-lea dintr-o serie de culegeri de câte 100 de haikuuri ce se publică de Editura Coresi. Iată cum se prezintă autorul: "M-am născut la Reşiţa în august 1954. În vara lui 1984 am reuşit să fug din ţară luând-o per pedes spre fosta Iugoslavie. De acolo am urmat calea spre Suedia, unde am prins rădăcini noi şi unde trăiesc şi acum. Cu mine am luat dragostea pentru limba română, trezită nu în anii de şcoală, ci ascultând, pe ascuns, emisiunile lui Virgil Ierunca, la radio Europa Liberă. În ţara de adopţiune, am repetat studiile liceale şi le-am continuat cu cele la nivel universitar. Aşa am ajuns să colecţionez diplome de absolvire de la facultăţile de biblioteconomie şi de istorie a literaturii (Litteraturvetenskap), precum şi una de la facultatea de lingvistică (Språkvetenskap) din cadrul Universităţii din Lund. Acesteia din urmă i-am adăugat şi un an de masterat, pentru a profita de câteva luni de şedere în mediul cultural al visurilor mele din tinereţe, Clujul universitar. Am lucrat ca bibliotecar într-un sătuleţ idilic de pe valea Nissanei, ascuns în pădurile Smolandiei. Tot acolo mă aflu şi acum, deşi, între timp, m-am mai pricopsit şi cu o locaţie la Malmö, unde îmi petrec sfârşiturile de săptămână."

Roua anului 2016. Alte 100 poeme haiku în stil clasic este a doua culegere de haikuuri publicată de Daniel Onaca. 
Redăm câteva pasaje din postfaţa volumului, semnată de Ada Cruceanu:

„Autorul face un experiment interesant, îmbinând estetica speciei nipone cu modalităţi „occidentale”, brodând-o cu teme şi motive literare din mitologie, din folclorul românesc.” (Ioana Bud)
„Daniel Onaca observă, notează şi, mai mult decât a realiza fotografii emoţionante ale clipei, reuşeşte să cuprindă în trei rânduri un film cu imagini cursive, prelungite în eternitate.” (Matei Mircioane)
Sunt doar două dintre opiniile (călăuzitoare) legate de poemele „japoneze” semnate de Daniel Onaca, suedezul-român cu o bibliografie deja impusă în „ţinutul haikuului”, trăitor astăzi în „ţinutul” istoric numit Småland, în sudul Suediei.
S-ar cuveni, aşadar, să-l urmărim, în acest nou volum, după „categoriile” tematice şi estetice (sursa: https://ro.wikipedia.org) care ar configura haikuul, nu înainte de a sublinia arhitectura cărţii. Cinci „pilaştri” pentru patru anotimpuri şi un „intermezzo” (cu toate cele patru anotimpuri) în graiul de acasă, pentru şi printr-o geografie în cinci paşi (Valea Nissanei, Malmö, Banat, Albania, Bucureşti) şi, desigur, o construcţie internă riguroasă pentru fiecare dintre pilaştrii-paşi: poeme în trei strofe („trei poeme…” este titlul-cheie al volumului), armonizate numeric (21 pentru Valea Nissanei, Malmö, Albania şi Bucureşti, restul poemelor fiind dedicate Banatului – cu un „glosar” necesar, plus un Epilog menit să refacă drumul spre „iarna” de început), urmând, şi în întregul cărţii astfel, criteriul numeric al „structurilor” haikuului. 
Poemele denunţă momentul scrierii lor, solemn sau cotidian (solstiţiul, Crăciunul, Învierea, la prânz, în zori…), se înscriu aşadar într-o „istorie” a devenirii discursului liric, dar mai cu seamă – şi aici ar fi de subliniat originalitatea lui Daniel Onaca, un răspuns singular, după ştiinţa noastră, raportat la criteriul de fond al „recunoaşterii” unui haiku (ineditul/ originalitatea) – înscriu în această istorie o ante-istorie, cea a reperelor literare din biografia intelectuală a poetului. [...]
„Intimiste”, „luminoase”, „accidentale”, „bulevardiere” ori „cultivate”, „amurgite”, „montane”, „fructifere” sau „mai răcoroase”, trei-poemele lui Daniel Onaca decupează aşadar realităţile imediate într-un reportaj sui-generis, pentru care formatul/ tehnica haiku este „mănuşa” potrivită.

Ada D. Cruceanu