Întâmplări aproape adevărate. Proză scurtă

Cartea de proză scurtă Întâmplări aproape adevărate de Kosta Vianu te ţine cu sufletul la gură şi nu ai vrea să se termine. Autorul are acest mesaj pentru noi:

Dragă cititorule,

Această carte este un strigăt de disperare. Ajuns, cum sunt, în toamna existenţei mele, nu încă bătrân coclit, ci doar atins de ruginiul prevestitor al desfrunzirii totale, am simţit nevoia să mă bag şi eu în seamă, acum, cât se mai poate şi cât mai am ocazia. Patetism desuet? Poate! Râzgâială prostească de om ajuns la mintea copiilor? Te asigur că nu! Am vii în mine aceste întâmplări pe care le-am numit cu intenţie aproape adevărate, căci, dacă universul e infinit, iar Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa, dându-i, adică, şi lui, puterea Sa cea mai de preţ, aceea de a crea, aceste întâmplări au şansa să se fi petrecut aievea, undeva, aiurea, în vastul teren de joacă al divinităţii. Iar dacă nu, există măcar şansa ca ele să se petreacă, aievea, cândva, undeva...
Ar trebui, poate, să-mi fie ruşine. Om bătrân, se ţine de prostii – parcă aud.
Dar am o datorie faţă de mine însumi, aceea de a nu muri cu aceste istorioare şi alte câteva lucruri ale minţii mele, fără ca nimeni să nu le fi ştiut. O fi mult? O fi puţin? Te las pe dumneata să judeci, neîncrezător cum sunt în ingrata posteritate, care pe unii îi saltă-n slăvi, preamărindu-i ca pe nişte genii, iar pe alţii îi lasă la capitolul „şi alţii”, în cel mai bun caz. Aşa, am măcar şansa minimă de a fi înjurat, căci ştiu destui inşi care plătesc bani buni pentru o înjurătură care să-i scoată din îngrozitorul anonimat. Glumesc. Nu-i nicio scofală să fii în aşa-zisul „centru al atenţiei publice”. Dar, dacă măcar copiii mei sau nepoţii vor avea un minim motiv să-şi amintească de mine, când vor vinde bruma de agoniseală materială pe care le-o las, şi vor da peste această cărţulie prin vreun colţ prăfuit, eu am să fiu cu asupra de măsură mulţumit.
Kosta Vianu

Comandaţi această carte acum şi bucuraţi-vă de o lectură excelentă!