Și de la șefi ni se trage
sau, din partea ailaltă,
Ghid pentru a ajunge șef mare
Cartea, ca înșiruire de idei cu conexiuni multiple între ele, se distinge prin maniera directă, aproape nudă, de abordare a tot ceea ce ține de disperarea multor neaveniți de a accede la șefie, fără a omite abundența influențelor nefaste derivate din pretenția exagerată și spoiala reușitei. O compoziție eseistică în care surprinde și impresionează plăcut înlănțuirea logică a capitolelor (de la „Primele contacte cu șefii”, „Conturarea dorinței de a ajunge șef” și „Goana după patalamale” până la „Șef mare, ședințe multe”, „Cei care influențează deciziile șefilor” și „Gata, s-a terminat și cu șefia asta”), pe parcursul cărora, dar și a altora neamintite, ni se devoalează toate etapele formării profesionale din organizațiile unde sistemele de valori fie nu au existat niciodată, fie au fost bulversate din varii motive. Acolo unde autorul, Ionelas Popa, caută și reușește să surprindă trăirile și reacțiile sufletești firești, dar și încercările și deprinderile ticăloase, în adâncul cărora reușește să pătrundă cu ușurința celui ce vede fapte și intuiește deznodăminte.
Fără îndoială, cartea își propune să stârnească rațiuni și să trezească oameni, să-i facă să se scuture de tot ce poate fi nefast și dăunător, tocmai pentru ca organizațiile unde astfel de șefi își îndestulează existențele să nu devină sălașe ale nereușitei și disperării, ale neputinței și nepăsării, iar țara care le poartă în pântec, una a contradicțiilor, contrastelor și eșecurilor. Asta, dacă nu cumva este prea târziu, căci, dincolo de atenta radiografiere, ceea ce mai surprinde în această carte este lipsa de perspectivă transpărută din multe pagini, chiar și din cele de unde te aștepți să apară o rază de speranță, fie ea doar și una plăpândă.
Multitudinea valențelor interioare și acumulările factuale ale scriitorului, survenite cel mai probabil în toată această perioadă de răsturnări, prefaceri și frământări, îi permit să ne arate realitatea așa cum este ea. Firește, departe de modul în care este percepută de cei care o preiau drept stare de normalitate, dar și de cei care, date fiind interesele nenumărate și beneficiile nemăsurate, o încurajează estompat sau fățiș.
Ei, bine, toate acestea, la care să adaugă mijloacele adecvate, critica pătrunzătoare și capacitatea ingenioasă de a pune sub semnul întrebării ceea ce mulți cred că nu trebuie șters sau schimbat, ne fac să pledăm pentru recomandarea lecturării cărții. Un parcurs împletit cu sarcasm și ironie, la care scriitorul, dincolo de amprenta sa proprie, regăsită și în celelalte cărți (atât de la Editura „Coresi”, dar nu numai), adaugă multă culoare ce îndeamnă la meditație și, mai ales, după cum am mai spus, la reconsiderări grabnice.
În definitiv, și această carte este o punte care ne ajută să ne punem întrebări și să ne descoperim, fiindcă, după cum încheie și autorul, cititul înseamnă „să parcurgi trăirile altora din care să-ți extragi ceea ce îți este de folos pentru a-ți produce singur reconsiderări pe parcursul propriilor trăiri”.