Disonanțe de bon-ton. Proză scurtă

BUCURIA DE A TRĂI ÎN PROZA RECENTĂ A VERONICĂI PAVEL LERNER

Noua carte a Veronicăi Pavel Lerner, intitulată Disonanțe de bon-ton, apărută la Coresi Publishing House, 2019, îmi face cu ochiul irezistibil, așa cum stă așezată pe masa mea de scris, ademenindu-mă cu coperta hazlie și cu strașnica idee de a fi solicitat colaborarea graficienei Adelaida Mateescu, artistă care a ilustrat pe un ton comic situațiile dezvăluite de autoare în textele sale. La modul mărturisit, Veronica Pavel Lerner îndrăgește genul prozei umoristice, dacă ar fi să reținem din schița Dintr-una-ntr-alta, cu sonor că, aflată într-o sală de așteptare la medic, ea scoate din poșetă volumul Ioanei Pârvulescu Întoarcere în secolul 21. “Scrise alert și cu un umor de bună calitate - se confesează scriitoare canadiană - textele m-au scos din frica provocată de orice vizită la doctor. Îmi place s-o citesc pe Ioana Pârvulescu, mă regăsesc în paginile ei” (p. 113) Nu altceva își propune autoarea volumului Disonanțe de bon-ton, decât să consoneze cu cititorii ei, care să se regăsească în năstrușnicele ei relatări. Ca și mine, nu mă îndoiesc că mulți dintre lectorii volumului își vor reaminti textele citite în „Observatorul” de la Toronto sau în revista literară online “LaPunkt”. Dar tentația de a le reciti așa cum ele se află așezate cu o logică tematică ce le potențează sensul este un izvor de încântare. Așa le-am reluat eu, cu bucuria de a nu putea să mai las cartea din mână, ispitită de observațiile percutante și de inteligența unor remarci, prea numeroase ca să le dezvăluim aici. Lăsăm cititorilor satisfacția de a le întâlni și savura în paginile noului volum al scriitoarei. Nu rămâne decât să-l asigurăm că genul prozei subtil umoristice este între cele foarte dificil de realizat, iar cartea de față este o izbândă în acest sens. Deși le citisem rând pe rând în pagini de revistă, schițele Veronicăi Lerner m-au impresionat mult mai puternic atunci când le-am reluat în buchet. Impactul lor a fost mult mai puternic, iar ideea autoarei de a le așeza în volum o socotesc excelentă.

Față de cărțile anterioare Miniaturi de dincolo de Ocean, 2000, Gânduri printre rânduri, 2001, Binecuvântatul prezent 2006, Oameni pe care i-am cunoscut 2015 și Oameni-Repere-Mărturii, 2018, apariții care atestă în sine o prolificitate remarcabilă fie că autoarea scrie poezie sau creează proză, Veronica Pavel Lerner nu se dezminte, literatura Domniei Sale pivotează pe realitatea trăită direct. De aici și valoarea autobiografică-memorialistic a prozei sale. Așadar, un volum confortabil de proză scurtă, inspirată din viața cotidiană, situațiile evocate din propria experiență de viață civică părând dintre cele mai frecvente. Dar surpriza potențată de la un text la altul este atitudinea pe care o ia față de aspectele consemnate. Veronica Pavel Lerner nu înțelege să bifeze îngăduitoare nicio nerânduială observată în jurul ei. Generoasă, de felul ei, autoarea consemnează cu un umor bonom caractere dintre cele mai diferite la oamenii din preajma sa, situații năstrușnice, greșeli de exprimare în mânuirea limbii, evocând episoade îndepărtate sau recente din propria existență. Linia care iese din condei este totdeauna sigură, scriitoarea conturând flash-uri de viață care îndeobște scapă unei priviri grăbite.

Privite în tot, schițele capitolelor noii ei cărți Ai carte, ai parte, Cumpărați, cumpărați, cumpărați, Caută acul în carul cu fân, D-ale canadianului, Călători din toate țările, uniți-vă!, dezvăluie, dincolo de crusta hazlie a acestei proze, o conștiință care nu trece cu vederea micile gesturi purtătoare de sensuri acute, ci îndeamnă cititorii să se amuze, dar nu mai puțin să și cugete. Râsul Veronicăi este asanator, iar modul cum amuzamentul devine un leac contra relelor de tot felul găsește în autoarea volumului Disonanțe de bon-ton un exemplu demn de urmat. Aceasta și pentru că viața dramatică pe care scriitoarea din Canada o duce în prezent în singurătate nu te lasă să crezi că autoarea are motive de veselie tonică. Totuși noua carte poate convinge că râsul este cel mai bun antidot pentru stres și pustiu cotidian. Aceasta se întâmplă numai atunci când ființa unui om este atât de bogată interior, încât poate dărui și celorlalți dinmiezul miracolului pur al bucuriei de a trăi. Veronica Pavel Lerner ne dă lecția de a înfrunta curajos urâtul și greul, căror le opune frumusețea caldă a cuvântului scris. Și nu ne îndoim că palmaresul literar al Veronicăi Pavel Lerner, aflată în plin elan creator, așa cum scrierile ei în ultimele două decenii sunt publicate în limba engleză, franceză și română, se va completa în anii ce vin cu alte noi titluri.

ANCA SÎRGHIE

Cuvântul autoarei

Volumul de față cuprinde o selecție a schițelor apărute în ultimii ani în revista literară online „LaPunkt” sau în publicația lunară din Toronto, „Observatorul”. Spre deosebire de celelalte cărți semnate de mine, textele din volumul prezent sunt ilustrate cu desenele Adelaidei Mateescu.

Prietenia mea cu graficiana Adelaida Mateescu a început acum foarte mulți ani și, în afară de binecunoscutele și apreciatele ei portrete, talentul ei caricatural a cuprins și domeniul ilustrației de carte. Descoperisem de mult acest talent, îi vedeam – imaginar – ilustrațiile lângă textele marilor autori umoriști, dar nu-mi venise niciodată ideea de a o solicita pentru propriile-mi texte.

Nu-mi aduc aminte amănuntele începutului colaborării noastre, lucrurile au venit de la sine și, când am început să lucrăm împreună, ne-am amuzat copios la fiecare text, savurând cu plăcere amănuntele comice.

Faptul că Adelaida locuiește în București și eu lângă Toronto, în Canada, nu ne-a împiedicat să lucrăm împreună. Mijloacele moderne de comunicație ne-au fost de mare ajutor, chit că eu le-am criticat în câteva istorioare.

Întâmplările povestite sunt autentice, nimic nu e inventat. Tot ce am făcut a fost să observ partea comică a locurilor unde mă aflam, fie că era vorba de vizite la doctori, de alergături prin mall-uri, sau de călătorii de agrement. Ordinea povestirilor din carte este aleatoare.

În încheiere, țin să mulțumesc celor care, amuzați de lectura povestioarelor ilustrate apărute în periodicele menționate, au insistat ca întâmplările să-și găsească locul și într-o carte. Sper ca cititorul, trecut cu siguranță prin situații asemănătoare cu ale mele, să se regăsească în multe din pățaniile descrise.

Veronica Pavel Lerner

Canada

.