„Îmi cer scuze în fața celor ce și-au trezit mintea și au găsit sufletul, cu ajutorul căruia își fac baza rațiunii, căci nu lor mă adresez.
Celor care n-ați aflat de el, de suflet și n-ați ajuns cu lectura cărții până la aliniatul care îl explicitează, vă fac precizarea că e tare trist când ajungi să faci „socoata” vieții și constați că ai fost și încă mai ești doar un viețuitor: mănânci, dormi și consumi oxigen. Și dacă te uiți pe rafturile unde îți păstrezi amintirile, constați că trăirea, fericirea... lipsesc.
E caraghios să vii și să îții motovezi starea de trăire prin „cineva poatră vina”. Ar fi culmea să crezi că cei de la salubritate nu u făcut curat în tine.
Omule, trezește-te!
Învață în primul rând să ierți și să dăruiești.
Încearcă și ai să vezi „ce gust” are fericirea când primești mulțumirea de la cel căruia i-ai dăruit.
Și nu uita: iubește! Iubește! Iubește! Și, din nou, iartă!”
Ilie Radu Ignătescu