Antologia de la Spoon River. Versuri

Edgar Lee Masters (1869–1950) s-a născut în Garnet, Kansas, Statele Unite; după câţiva ani de la naşterea viitorului poet familia s-a mutat în Lewinstown, lângă Springfield, apoi în Petersburg, două orăşele din Illinois.

A studiat un an la Knox Academy (1889–1890), pe care din motive financiare a fost nevoit să o părăsească, pentru a se dedica, în particular, studiilor juridice.

Rădăcinile lui Masters în Midwest au avut, pare-se, un impact decisiv asupra scrierilor sale de mai târziu, mai ales că unele din personajele creionate sunt chiar din acea zonă, cum ar fi Abraham Lincoln (New Salem), William Herndon (partenerul de avocatură al viitorului preşedinte), familia Armstrong (pe care Lincoln a apărat-o într-un proces) sau presupusa iubită a lui Lincoln, Anne Rutledge (înmormântată la New Salem, câţiva kilometri distanţă de Petersburg).

Bunicii lui, pionieri ai preriilor din nordul Statelor Unite şi oameni de frontieră, sunt personaje caracteristice pentru acea arie geografică şi pentru acele vremuri – ei sunt sursa de inspiraţie a unor poeme de o rară delicateţe evocativă, ca Lucinda Matlock, Davis Matlock, sau Rutherford McDowell. Cele mai multe nume folosite în antologie au fost preluate dintre numele de familie şi de botez existente în ţinuturile aflate-n vecinătatea râurilor Spoon şi Sangamon, doar câteva nume fiind, după propria lui mărturisire, purtate de oameni care au avut o existenţă reală în oraş, cum ar fi, de pildă, Chase Henry, William H. Herndon sau Anne Rutledge.

De altfel, datorită faptului că multe din caracterele antologiei au fost inspirate din viaţa şi din întâmplările locuitorilor celor două orăşele, cartea a fost interzisă în şcolile şi bibliotecile din Lewinstown aproape şaizeci de ani, interdicţia fiind ridicată abia în anul 1974. Oricât ar părea de incredibil, mama poetului a votat în favoarea interzicerii cărţii fiului ei.

Zicea Masters mai târziu: „Mamei nu-i plăcea Antologia, însă tata o adora.”

Conform istoricului local Kelvin Sampson, în pofida interzicerii, aproape fiecare familie din localitate avea pitit prin casă un exemplar al acesteia.

Înainte de apariţia Antologiei de la Spoon River, Masters a mai scris şi publicat câteva cărţi (poezii, drama, piese de teatru).

Oricum, cert este că William Marion Reedy, editor al revistei Reedy’s Mirror din St. Louis, a refuzat la un moment dat să-l publice. În schimb, i-a înmânat volumul lui J. W. Mackail Selecţie de epigrame din limba greacă, după lecturarea căreia i-a venit ideea de a folosi acea formă, combinată cu versul liber, cu epitaful şi cu nişte doze sănătoase de realism şi cinism, în conceperea viitoarei lui antologii, o colecţie de monologuri ale celor care-şi dorm somnul de veci în cimitirul de „pe deal”. Iniţial, poeziile au fost publicate în serial de revista Reedy’s Mirror, între anii 1914-1915, pentru ca apoi Masters să fie descoperit de Harriet Monroe, editoarea revistei Poetry, iar volumul să fie publicat în ediţie completă (1915).

Succesul a fost fulminant, cartea fiind republicată imediat în alte câteva ediţii,devenind peste noapte una dintre cele mai populare cărţi de poezie din istoria Statelor Unite.

Tot cu ajutorul lui Monroe a intrat în Grupul de la Chicago, care avea drept membri personaje celebre, cum ar fi: Carl Sandburg, Theodore Dreiser, Sherwood Anderson, Hamlin Garland, Frank Norris, Upton Sinclair, Willa Cather etc.

În 1920, criticul H. L. Mencken scria că în acei ani Chicago devenise „capitala literară a Statele Unite”.

Câteva opinii despre cartea lui E. L. Masters:

Ezra Pound, în recenzia lui despre antologie: „În sfârşit! În sfârşit, America a descoperit un poet.”

Carl Sandburg: „Din când în când, apare câte un om care scrie o carte care bate în acelaşi ritm cu inima lui.”

Fred Lewis Pattee: „Valoarea acestui volum este dată de originalitatea construcţiei, de unicitatea ei şi din efectul pe care l-a produs asupra societăţii la apariţie.”

Herbert K. Russell: „Cartea a devenit un succes internaţional de o enormă popularitate şi o favorită a criticilor literari, parafând definitiv ceea ce de atunci este cunoscut cu numele de «Renaşterea din Chicago».”

Ernest Earnest: „Nu este o exagerare dacă afirmăm că nici un alt volum de poezii, exceptând Ţara pustie a lui T. S. Eliot, din 1922, nu a mai avut asemenea impact asupra primului sfert al secolului al XX-lea.”

Antologia de la Spoon River este, cum aminteam, o colecţie comemorativă de poezii în vers liber despre viaţa secretă sau mai puţin cunoscută a ocupanţilor cimitirului din Spoon River, un mic oraş din Midwest. Atmosfera este creată, cum spuneam, pe fundalul propriilor amintiri din Lewistown şi Petersburg – Illinois, unde Masters şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei.

Epitafurile poetice sunt realizate prin folosirea şi intersectarea diferitelor voci particulare ale foştilor locuitori ai oraşului, acum decedaţi, care, cu o amară, resemnată sau uneori sfidătoare onestitate, pe o tonalitate pregnant-evocativă, dezvăluie cu postumă dezinvoltură pasiunile şi credinţele lor din timpul vieţii.

Descoperim în paginile cărţii întreaga gamă a calităţilor care definesc umanitatea: mândrie şi umilinţă, bucurie şi durere, deznădejde şi încredere, vise şi iluzii, iubire şi ură; vedem cum destine perisabile se prăbuşesc privind spre stele cu o ultimă şi, în sfârşit, cuprinzătoare înţelegere a ceea ce va fi fost sau trebuia să fie rostul unei vieţi.

De remarcat că nicio moarte nu se petrece fără folos.

Pânza subţire de parţială realitate şi irealitate, suplă şi rezistentă ca un tricou elastic, care se dezvăluie dincoace de lumea spectrelor are rostul de a păstra astfel trecutul şi moartea permanent conectate la prezentul imediat: o parte dintre cei plecaţi dincolo stăruind chiar şi în nefiinţă, cu încrâncenare, în credinţele, deziluziile sau în vanităţile şi în sentimentele care i-au animat odinioară, alţii păşind senini şi împăcaţi către o înţelegere superioară a lucrurilor, mărturisind o nouă atitudine ori împărtăşind o perspectivă diferită.

În Antologia lui Masters timpul şi oamenii sunt alcătuiţi cumva din aceeaşi substanţă nepieritoare în trecerea ei. Viaţa şi moartea sunt feţe ale aceleiaşi monede, ferestre al aceleiaşi locuinţe, rolul morţii fiind tocmai acela de a susţine şi de a călăuzi viaţa către un scop sau către o împlinire, mergând înaintea acesteia cu un felinar aprins în mână pentru a lumina drumul care trebuie urmat.

Realismul, ironia, aerul de lejeră, binevoitoare profeţie şi bunul simţ sunt coordonatele care definesc lumea din Antologia de la Spoon River, contrastând pregnant cu curentul romantic şi preţios-sentimental din literatura americană a timpului, cu încremenitul lui puritanism şi bigotism; de aceea volumul rămâne o piatră de hotar în ceea ce priveşte literatura realismului şi a revoltei împotriva standardelor şi convenienţelor sociale ale epocii.

Semnificaţia literară a Antologiei de la Spoon River, după mulţi comparabilă cu cea produsă de volumul lui Walt Whitman „Leaves of Grass” publicat in 1855, a fost considerată drept originală, provocatoare, inovatoare şi, totodată, înrâuitoare.

NOTA BENE

Ediţia de faţă cuprinde şi cele douăzeci de poeme care sunt absente în antologia tradusă şi publicată de Ion Caraion în anul 1968, poeme care, totuşi, nu pot lipsi fără ca Antologia să nu aibă, în rotundul ei, de suferit, dat fiind locul şi valoarea acestora în ansamblul întregului, pe lângă propria lor valoare artistică, adică:

Dorcas Gustine

Sixsmith, dentistul

William şi Emily

Judecătorul de plasă

Reverendul Abner Peet

Judecătorul Selah Lively

Jim Brown

W. Lloyd Garrison Standard

Elliot Hawkins

Alfred Moir

Părintele Malloy

Caroline Branson

Hamlet Micure

William H. Herndon

Davis Matlock

James Garber

Le Roy Goldman

Căpitan Orlando Killion

Aaron Hatfield

 Spooniada

Credem că absenţa lor din Antologia lui Caraion, premiată de Uniunea Scriitorilor în anul 1968, se datorează temelor profund religioase abordate în multe dintre ele.

În acei ani, ideile cu tentă religioasă și trimiterile la Biblie erau interzise.

În trecere, mai fie spus:

● În 1963 Antologia de la Spoon River a fost pusă în scenă pe Broadway.

● Antologia de la Spoon River pusă pe muzică:

https://www.youtube.com/watch?v=xkrN1dc9Gfg

● Antologia de la Spoon River recitată de actorii de la Encore Players Community Theatre în Trumansburg, New York, aprilie, 2015, la celebrarea a 100 de ani de la apariţia antologiei (1915):

https://www.youtube.com/watch?v=OGXqBLnuQTY

● Epitaful de pe piatra de mormânt a lui Edgar Lee Masters (Mâine e ziua mea de naştere – din volumul Spre Golf – 1918):

Să mergem, dragi prieteni, pe câmp…

După scurtă plimbare, primind iertarea voastră,

Cred că o să-adorm – nu există altceva mai dulce-acum,

Nici o soartă mai bună.

Sunt un vis evadat dintr-un somn binecuvântat –

Să mergem şi… să ascultăm ciocârliile.

Vasile Poenaru