Treptele tăcerii. Poezie și pictură. Ediția a II-a

Pentru comenzi,

– folosiți coșul de cumpărături de mai sus sau

– scrieți la office@epublishers.info sau

– sunați la 0722156408, 0731382889.

Cititorii din străinătate sunt rugați să ia legătura cu noi prin e-mail sau telefonic pentru a li se comunica costul expedierii și a se conveni modalitatea de plată (de regulă, prin PayPal).

Ediția digitală iBookSquare.ro se poate accesa la acest link:

http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-996-396-8

Ediția digitală Google Play / Google Books se poate accesa la acest link:

https://play.google.com/store/books/details?id=xmxpEAAAQBAJ

Ambivalență

Negreșit, acest volum va constitui o surpriză pentru cei ce o cunosc pe autoare. Am făcut deja un test: l-am întrebat pe Ilie Boca, reputatul maestru băcăuan, dacă știe că fosta sa colegă de grupă de la Institut, ulterior şi de atelier, scrie versuri. Nu știa! Ceva, puţin, a „transpirat”, la sfârşitul anului trecut, într-un interviu din Formula As.

„Când sunt bolnavă – zicea acolo –, scriu poezie [niciodată despre boală, adaug]. Nu las spiritul să lâncezească.” Hotărârea de a-şi strânge versurile în volum a luat-o, de asemenea – mi-a relatat – într-un time-out medical în activitatea plastică. Totuși scrisul, în cazul său, constituie, cronologic, o îndeletnicire anterioară picturii. Însă odată dedicată acesteia, el a devenit secundar şi complementar. Care-i resortul lui? Același ca al ținerii unui jurnal: nevoia de a nota „preaplinul” sufletesc în varietatea lui. Ce nu ajunge pe pânză, devine cugetare de atelier sau vers. Lucrurile rezultă și din „profilul” artistei: o femeie iute, fermă, tenace, care are „spiritul fierbinte” și „voința de a fi învingătoare”. A răzbătut prin propriile forțe până la lumina recunoașterii depline. Bogată în „semne”, pictura sa (acum și versurile sale) denotă o personalitate complexă, cu trăiri intense și sigură pe gesticulația sa, una expresionistă. În ambele genuri, execuția e febrilă, dar precisă.

La o analiză atentă, se vede limpede că „erupțiile” sunt controlate amănunțit prin ceea ce numim „simțul artistic”. Deși mai spontane decât tablourile, ivite dintr-⁠o imperioasă nevoie de comunicare („Dacă nu-i/ Cu cine vorbi,/ Se scrie”, zicea Bacovia), respectă regula măsurii. Nimic nu depășește necesarul, de aici impresia, mai degrabă, de concentrare, de scurtare sau, uneori, de text incomplet, nu de diluare. O suită de „fragmente” aranjate sub forma unui grafic cu pulsații verticale, poezia Letiției Oprișan are caracterele proprii sincerității: e confesivă, autobiografică și, nu în ultimul rând, directă.

Pe lângă sentimentul ineditului, oferă și sentimentul autenticității. Diversă ca aspect, ea evocă elanuri, aspirații, dorințe, ezitări, așteptări, neliniști, curiozități, evadări, nostalgii, lipsuri, spaime, încântări, reprimări. Sunt de remarcat treceri de la frust la fantastic, de la decorul exterior la „spațiul privat”, de la stări incendiare la răceli mânioase, de la jubilări la melancolii, de la încercări de penetrare a misterului şi apropriere a inefabilului la încifrări tip fabulă. Pe ansamblu, tonul e unul optimist, dat de natura de luptătoare a celei care scrie. Poezia spune despre aceasta ceea ce pictura „povestește” doar aluziv. O mărturisire dureroasă precum „Fericirea nu exista/ în pachetul devastat/ de valori/ al copilăriei mele” e mai greu de redat plastic; în schimb, versul nu numai că o evidenţiază, ci o face și memorabilă. La fel, percepția unor fenomene uriașe: „Se destrămau generații/ prinse în dureri geodezice.” Sau ceva subtil ca: „Se aude un geamăt de stele/ s-aude un vaiet de vânt/ în dimineața răcoroasă.”

Or, în fine, o „sinestezie” surprinsă cu certă acuitate, astfel: „Ciorchini de lumini, aurii,/ vijelios/ străbat canicula.” Corespondența poezie-pictură e – fapt lesne de sesizat – permanentă, iar cei familiarizați cu aceasta din urmă vor remarca, ici-colo, același desen, același rafinament cromatic, acelaşi mod de a pune tuşele: „Adesea mă trezesc uimită/ de vizita îngerului meu păzitor,/ alb-azuriu, incolor./ Mă trezesc cu ultima dorință servită/ de dimineață,/ pe o tavă de nor/ de îngerul meu păzitor./ Ochiul meu pleca/ în spații amorțite,/ într-o spumă de dor.// Pleca”. Dacă ar fi să arăt – pentru exactitatea descrierii – și ce nu-i „iese” Letiției Oprișan, aș zice: „cântecul”. Exercițiul privirii i-a diminuat aptitudinea pentru sonorități. Pe cât de ușor sunt găsite „culorile”, pe atât de anevoie sunt nimerite „portativele”.

Poezia sa „joacă” la marginea dintre senzaţii şi raţionamente și se impune prin enunțuri și plasticități, nu prin muzicalitate, nici chiar când citează instrumente și game. Mizele ei trebuie căutate în adevărurile și semnificațiile morale pe care reușește să le transmită, în noutățile pe care le adaugă referitor la viața interioară a artistei plastice, în rolul psihic compensator. Pe lângă calitățile estetice (amplificate prin alternanța versurilor cu „minipicturile”), „Treptele tăcerii” atestă curajul intelectual de a depăși reticențele ce țin de expunerea într-o ipostază ce poate frapa (mai ales la vârsta actuală) și de mânuirea uneltelor altei bresle. Însă, reușind, Letiţia Oprişan câștigă un plus de respect și de aplauze. Unde mai punem că, pentru ea, scrisul e o bucurie!...

Constantin Călin

Argument

Versurile mele constituie un discurs, mai altfel, al nevoii mele de creație. Aproape ca un jurnal scris pentru nepublicare, ele s-au apărat – ani de zile –, păstrate în taină, de indiscreția celorlalți. Parcă se ascundeau de agresiunile care le-ar fi contaminat. Sau poate pur și simplu.

Energiile creatoare în exces îmi hrăneau nevoia de a scrie, plăcerea de a fi numai cu mine, ca un refugiu din zonele mai agitate ale vieții.

Angoasele, pe care cu toții le avem, au fost topite în acest exercițiu de scriere. Au fost constant eliminate din mintea și sufletul meu. Așa am dobândit și în pictură o modalitate de exprimare solară, optimistă. Artistul trebuie să lupte cu sine însuși spre o purificare interioară pentru dobândirea liniștii, pentru constituirea ordinii în gândire și simțire spre capacitarea celor mai adecvate modalități de exprimare. Orice exercițiu mintal nu e de neglijat; el facilitează găsirea soluțiilor creatoare sau deschide porțile subconștientului, izvor de trăiri pentru reconstruirea de noi universuri.

Lărgirea propriilor limite prin ascuțirea virtuților intelectului m-a fascinat dintotdeauna. Gândirea și rigoarea au de câștigat. Practic, ca și în pictură, este vorba de a face, a construi, a compune cu cuvinte, cu sunete, cu culori. Multe versuri „scrise” în memorie se disipau, firește, dar noi orizonturi de gând zămisleau trăirilor mele, îmbogățindu-mă.

Grefată pe darul înnăscut, raționalitatea actului creator se întâlnește cu clipa de inspirație, născând alte lumi, mai puțin familiare, mai subtile. Ceremonialul picturii e dificil de îndeplinit uneori din varii motive. Atunci nevoia de a crea se mută în vers pentru a păstra conștiința vie, antrenamentul neîntrerupt.

Materia mintală, făcută inteligibilă spre devenire interioară.

Letiția Oprișan

Letiția Oprișan, pictor de profesie, este născută în anul 1937, luna martie, ziua 27, în Căbești – Podu-Turcului, Bacău.

Este licențiată a Academiei de Arte, București, 1967.

Trăiește și creează în București. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a Asociației Internaționale a Artiștilor Profesioniști.

Cât despre poezie... unii artiști au un violon d'Ingres.

Ca pictor, expune în mod curent pictură și grafică în cadrul expozițiilor organizate de Uniunea Artiștilor Plastici și de alte foruri culturale, naționale și internaționale și în expoziții personale. Participă la simpozioane de artă, în țară și în străinătate.

Este menționată în numeroase albume de artă, enciclopedii și alte publicații editoriale, precum și în cronici din diferite ziare și reviste, în cataloage ale expozițiilor colective și personale de artă.

I-au apărut două albume proprii de artă, în 2016 și 2018.

Este cetățean de onoare al județului Bacău și al comunei natale, Podu-Turcului.

Pentru comenzi,

– folosiți coșul de cumpărături de mai sus sau

– scrieți la office@epublishers.info sau

– sunați la 0722156408, 0731382889.

Cititorii din străinătate sunt rugați să ia legătura cu noi prin e-mail sau telefonic pentru a li se comunica costul expedierii și a se conveni modalitatea de plată (de regulă, prin PayPal).

Ediția digitală iBookSquare.ro se poate accesa la acest link:

http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-996-396-8

(în curs de apariție)

Ediția digitală Google Play / Google Books se poate accesa la acest link:

https://play.google.com/store/books/details?id=xmxpEAAAQBAJ