Sensuri...

Prefață la volumul  Frământări lumești

În acest al doilea volum de poezii, Șerban Andrei Cristescu, un tânăr poet de 15 ani, își dezvoltă temele și profunzimea introspectivă față de primul volum, Frământări lumești, aducând în fața cititorilor o colecție de versuri mai sofisticată și încărcată de reflecții filozofice. Sensuri... nu este doar o simplă colecție de poezii, ci o meditație profundă asupra existenței, iubirii și condiției umane. Vocea tânărului poet, deși în plină formare, a căpătat maturitate, oferind cititorilor perspective care depășesc anii săi.

Opera lui Cristescu se remarcă printr-un echilibru impresionant între visceral și intelectual. Limbajul său este evocator, uneori crud, dar mereu profund introspectiv. În poemul de deschidere, Sensul hieroglifei, el scrie:

"Îmi rămâne doar să sper
Că scrisul meu va rezona
Mai profund decât corzile mele vocale."

Aceste versuri ilustrează natura sa reflexivă, căutând un mod de exprimare care să transcende simpla vorbire, aspirând să se conecteze cu ceva mai primar și mai universal. Metaforele și imaginile sale bogate transformă experiențele cotidiene în interogații filozofice, în timp ce vocea sa tânără adaugă prospețime acestor teme vechi de când lumea.

Calitatea meditativă a operei lui Cristescu este un element definitoriu al stilului său în plină dezvoltare. În Sensul vieții, el vorbește despre resemnarea zilnică în fața provocărilor existenței, prezentând o viziune sumbră a supraviețuirii:

"Zi de zi, mă resemnez
Și beau otrava
Care mă lasă să trăiesc..."

Această interogație existențială străbate multe dintre poeziile sale, fiind juxtapusă cu momente de frumusețe delicată și vulnerabilitate. Reflecțiile sale asupra iubirii, adesea impregnate de melancolie și dorință, aduc o dimensiune profund personală operei sale. În Sensul iubirii, el articulează o viziune a iubirii care transcende posesia, descriind-o ca fiind atât fragilă, cât și intangibilă:

"Iubirea nu provine din ce este al tău...
Ci din ce nu este al tău
Și lași să trăiască liber."

Această abordare filozofică asupra iubirii dezvăluie o maturitate emoțională rar întâlnită la o vârstă atât de fragedă. Poeziile sale sugerează o sensibilitate profundă față de natura efemeră a vieții, a timpului și a relațiilor, imprimând operei sale o înțelepciune melancolică.

Cristescu explorează, de asemenea, teme mai întunecate, cum ar fi izolarea, angoasa existențială și fragilitatea sinelui. În Comă poetică, surprinde experiența de frământare interioară și paralizie:

"Vegetez în dualitatea minții mele,
În spațiul unidimensional dintre două sfere..."

Prin aceste imagini, poetul transmite un sentiment de captivitate între forțe opuse, suspendat într-o stare de conflict interior, o temă recurentă în Sensuri.... Explorarea sinelui nu este doar introspectivă, ci atinge și întrebări mai ample și universale despre identitate și existență.

Deși vocea poetului este adesea profund meditativă, nu este niciodată lipsită de speranță. Reflecțiile sale filozofice sunt fundamentate într-o căutare a sensului, o dorință de a înțelege atât sinele, cât și lumea din jurul său. Această căutare a înțelegerii este unul dintre aspectele cele mai captivante ale poeziei lui Cristescu, oferindu-le cititorilor o privire în mintea unui tânăr poet care se întreabă și evoluează continuu.

Sensuri... reprezintă un pas semnificativ înainte pentru Șerban Andrei Cristescu. Este o operă care îl consolidează ca o voce promițătoare în literatura română, îmbinând curiozitatea tinerească cu o profundă înțelegere filozofică. Pe măsură ce își continuă rafinarea artei sale, nu putem decât să ne imaginăm înălțimile pe care le va atinge viziunea sa poetică.

Vasile Poenaru