Eminescu–Polonia. Polonezii–Eminescu. Studiu și antologie Eminescu bilingvă română-polonă

Pentru comenzi,

– folosiți coșul de cumpărături de mai sus sau

– scrieți la office@epublishers.info sau

– sunați la 0722156408, 0731382889.

Cititorii din străinătate sunt rugați să ia legătura cu noi prin e-mail sau telefonic pentru a li se comunica costul expedierii și a se conveni modalitatea de plată (de regulă, prin PayPal).

Ediția digitală iBookSquare.ro se poate accesa la acest link:

http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-001-433-1

Ediția digitală Google Play / Google Books se poate accesa la acest link:

(în curs de apariție)

EMINESCU – POLONIA  –  EMINESCU, CARTE DE REFERINȚĂ PENTRU CULTURA CELOR DOUĂ ȚĂRI

Diplomatul de carieră NICOLAE MAREȘ (n. 18 aprilie 1938, Măgurele-Prahova), doctor în științe umaniste, scriitor, publicist și traducător, este unul din cei mai străluciți polonologi din cultura română de azi. Autor a sute și sute de articole în presa română și străină și cărți pe varii teme (diplomație, cultură, istorie, spiritualitate), dl Nicolae Mareș a tradus din literatura poloneză autori de seamă: Henryk Sienkiewicz , Stanislaw Wyspińnski, Jerzy Szaniawski , Tadeusz Rozewicz, Karol Wojtyla, Zenon Kosidowski, Stanisław Jerzy Lec, Wisława Szymborska, Adam Mickiewicz, Aleksander Omiljanowicz, Jerzy Edigey, Aleksander Nawrocki și mulți alții. De asemenea, autor al unor lucrări monografice şi de referinţă consacrate Poloniei şi relaţiilor bilaterale româno-polone (Papei Ioan Paul al II-lea, Mareşalului Józef Piłsudski, artistului S. Wyspiański), dl N. Mareș a publicat mai multe antologii de lirică poloneză şi „primitivă”, comentate, selectate, prefaţate şi adnotate. A făcut zeci de traduceri din literatura clasică şi contemporană poloneză, a semnat în jur de 70 de cărţi, apărute într-un tiraj de aproape cca două milioane de exemplare. Pentru lucrarea „Sfântul Ioan Paul cel Mare”, - dar și pentru altele axate pe receptarea Suveranului Pontif în România („Ioan Paul al II-lea, Papa pentru mileniul al III-lea”, 2000, 2001; „Receptarea Papei Ioan Paul al II-lea în Romania”, 2004; „Ioan Paul al II-lea – un Papă Sfânt”, 2009), fericitul Pontif Francisc i-a decernat autorului, în august 2015, una dintre cele mai importante distincţii conferite de Vatican: Pro Ecclesia et Pontifice – ordin instituit de Papa Leon al XIII-lea în 1888. Să amintim că poetul Karol Wojtyla, Suveranul Pontif de fericită amintire, Sfântul Ioan Paul al II-lea, a recitat „Ruga” lui Eminescu în limba română în Piața San Pietro din Cetatea Eternă, difuzând lumii întregi, Urbi et Orbi, mesajul spiritualității românești la zi de mare sărbătoare.

Petrecând mulți ani cu misiuni diplomatice în capitala de pe Vistula, domnia sa s-a dovedit un cercetător de mare probitate al tradițiilor culturale poloneze, precum și al relațiilor dintre România și Polonia.

L-am cunoscut în cadrul unor succesive ediții ale Festivalului Internațional „Lucian Blaga” de la Sebeș și Lancrăm, cu prilejul lansării unor „documentare Blaga” la care a trudit ca un om dedicat cercetării de arhivă: „Lucian Blaga – diplomat la Varșovia” (2011, 2012), „Lucian Blaga – epistolarul de la Academia Română” (2012), „Lucian Blaga – traducător, traductolog” (eLiteratura, 2020, cu o Postfață de Zenovie Cârlugea, 326 p., lucrări ce luminează multe aspecte din viața și opera marelui poet, el însuși „în serviciul diplomației”, cum scria, vreme de nu mai puțin de 13 ani la Legațiile României de la Praga, Berna, Viena, din nou Berna, apoi ministru extraordinar și plenipotențiar la Lisabona. …

Interesul acordat polonologiei, de aproape o jumătate de secol, face din dl Nicolae Mareș un reper în acest domeniu, și nimeni nu ar fi putut aduce din arhivele străine atât material necesar mai bunei înțelegeri a relațiilor avute în timp dintre România și Polonia.

Colaborator și redactor al revistei „Portal-MĂIASTRA”, dl Nicolae Mareș s-a dovedit de-a lungul anilor atașat cauzei noastre culturale, încredințându-ne materiale de valoare, multe chiar inedite privind probleme de literatură și istorie, de cultură și spiritualitate. Îi mulțumim pentru prietenia de mare seriozitate, dar mai ales pentru impresionanta putere de muncă grație căreia duce mai departe interesante proiecte editoriale, fiind prezent în aproape toată presa culturală și literară, de la „România literară”, „Luceafărul” și „Viața românească”, la „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Vatra”, „Ramuri”, „Polonus” etc. , dar și în «boardul» publicaţiilor Economistul, Diplomat Club și Portal Măiastra.

*

Destinul face ca însuși dl Nicole Mareș să lucreze, în urmă cu zeci de ani, la Ambasada României de la Varșovia (trecând prin concurs prin toate gradele diplomatice). Urmare a acestui atașament față de această cultură, domnia sa a scris cărți importante dedicate Poloniei și culturii poloneze (despre artiști plastici, scriitori, muzicieni etc). Amintim doar: „Varșovia” (1972), „Dictionar polon-român” (1981), „România – Polonia. Relații diplomatice” (2003), „Încă Polonia …” ( 2008), „Ioan Paul al II-lea – un Papă Sfânt” (2009), „Alianța româno-polonă – Între destrămare și solidaritate, 1938-1939” (2010), „Raporturi româno-polone de-a lungul secolelor” (2013), „Józef Piłsudski, monografie” (2015), „Centenar România - Polonia. Istorie – Diplomație” (Ed. Fundația România de Mâine, București, 2019, 248 p.) ș.a.

„Recenta lucrare EMINESCU – POLONIA / POLONEZII – EMINESCU” (eLiteratura, București, 2022, 500 p.) reprezintă ediția a II-a a studiului „Mihai Eminescu în limba polonă. Studiu și antologie română-polonă” (2018, 462 p), având în vedere o eventuală „transpunere în limba lui Mickiewicz” a noului demers comparatist și istoric-literar, întru o mai bună cunoaștere a poetului nostru național, „un port-drapel al culturii românești”) în spațiul culturii poloneze. „Lucrarea am conceput-o sub forma tripticului menționat în titlu (Eminescu-Polonia-Eminescu) pentru a releva în partea a II-a participarea și calitatea transpunerilor creatorilor polonezi la cunoașterea marelui poet român.

Lucrarea constituie, totodată, un omagiu de suflet și conștiință pe care autorul, ca scriitor, istoric literar, comparatist și traducător, îl aduce celor douăzeci de confrați polonezi care l-au transpus, fiecare după priceperea și harul lui, pe Eminescu în limba poloneză. E vorba de o acțiune susținută, începând din anii 1930 până în 1989, „odată cu ultima sa apariție în marea Antologie de poezie românească, apărută la editura PIW din Varșovia, datorită scriitoarei și traducătoarei poloneze, Danuta Bieńkowska.” (696 p.). Dată după care, scrie dl Mareș, „personalitatea lui Eminescu a dispărut de pe firmamentul vistulan, numele său devenind numai istorie la Varșovia”, adică nemaitraducându-se nimic.

Cartea de față este într-un fel dedicată „și comunității polonezilor din România, care ar trebui să îl studieze cu mai mult sârg, având la dispoziție pentru prima dată prezentarea succintă și editarea bilingvă a poemelor sale, cu raportări evidente la istoria și cultura poloneză”. De asemenea, transpusă în limba poloneză, lucrarea ar putea constitui totodată „o pildă demnă de urmat și de către cele celelalte 19 comunități etnice din țara noastră”, toate având reprezentare parlamentară, „lucru unic în lume” – „temă demnă de reflecție și de preocupare în viitorul apropiat, dacă mai știm ce înseamnă principiul reciprocității”, scrie fostul diplomat, autorul N. Mareș.

În prefața la ediția întâi, „Un captivant spectacol intelectual”, reprodusă acum la pp. 10-12, criticul literar Alex Ștefănescu aprecia că „Printre aceste realizări remarcabile se numără și volumul Eminescu – universal. Receptarea personalității și a creației poetice în limba polonă. Studiu și antologie lirică bilingvă. În premieră în cultura română, Nicolae Mareș face cunoscute preocupările marelui poet pentru cunoașterea istoriei Poloniei.” Bazându-se pe o „impresionantă documentație, dar și pe o viziune proprie asupra destinului istoric al poporului polon”, dl Mareș „a examinat însemnările lui Eminescu despre Polonia din perioada studiilor sale succesive la Viena și la Berlin, folosindu-se de ediția anastatică a manuscriselor eminesciene realizată de Academia Română”. Menționând câteva aspecte din istoria Poloniei, „adunate, sistematizate și interpretate de Eminescu” (despre domnitorul Cazimir, despre sfânta Hedwiga/ Jadwiga, fiica lui Ludovic cel Mare și soția Marelui Duce de Lituaniei Jagiello, până la moarte considerată rege și canonizată în anul 1997 de papa Ioan Paul al II-lea, apoi comparația romanticilor de geniu Eminescu – Chopin, precum și reprezentarea poetului român în creația graficienilor Leonard Salmen și Witold Rola Piekarski, ultimul dascăl la Tg-Jiu în epoca interbelică ș.a.), prefațatorul („om care s-a ocupat de Eminescu mulți ani din viața lui”) ne încredințează că „a găsit în cartea lui Nicolae Mareș uimitoare, neașteptate noutăți despre Eminescu.”

Pe lângă subiectele reținute de prefațator, am mai aminti capitolul VI, „Iorga despre Eminescu în context istorico-literar polonez”, valorificând un text olograf inedit, apoi considerațiile privind „Debutul liric al lui Eminescu în limba polonă sau despre Rugăciunea unui dac” ori „Împărat și proletar în limba polonă” (V), de prin 1932, 1933 și 1937, niciun alt poet polonez nemaiîncumetându-se, vreme de aproape 90 de ani, să-l concureze pe Emil Zegadłowicz. Rețin atenția și alte studii precum „Dobrowolski și Eminescu” (VII), „Eminescu și Skibowski în ambianța Curții Regale” (IX), „Kazimiera Iłłakowiczówna și Eminescu” (X), „Sfântul Ioan Paul al II-lea cel Mare și Eminescu” (XI).

Partea a II-a o „Antologie de poezii eminesciene traduse în polonă” (manuscrisele în facsimil ale traducătorilor fiind primite de la Biblioteca din Poznań). Să amintim textele româno-polone, dispuse, acronologic, în paralel, 43 de toate, antume și postume, de la „Rugăciunea unui dac”, „Odă, în metru antic”, „Împărat și proletar”, la „Doina”, „Luceafărul” și „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”... Traducerile aparțin, desigur, celor douăzeci de literați polonezi care, vreme de 90 de ani, s-au străduit să transpună „cu sârg și dăruire”, în grai polon, în limba lui Mickiewicz, Słowacki sau Norwid, „lirica Eminescului” nostru, „opusul poetic eminescian”, către aceștia îndreptându-și autorul „recunoștința noastră și a tuturor confraților români”.

Lucrarea dlui Nicolae Mareș presupune o muncă asiduă, o informare punctuală privind traducerile respective, drept care se cuvinte să exemplificăm cu propriile considerații ale acestuia unele aspecte ale traducerilor în poloneză.

Ne oprim la cazul traducătoarei Ludmiła Marjańska (1923-2005), poetă poloneză, care s-a confruntat cu dificultățile traducerii „Luceafărului”, așa cum altădată făcuseră Emil Zegadlowicz (autorul transpunerii poemului Împărat și proletar, 1932), Wlodzimierz Lewik sau Adam Weimsberg, traducătorii cei „Glossei”, evitând transpunerea „Luceafărului” precum nici marea traducătoare de la Poznan, Kazimiera Iłłakowiczowna.

La îndemnurile dlui Nicolae Mareș precum și la rugămințile făcute de Danuta Bieńkowska (traducătoarea exegezei călinesciene în polonă „Eminescu, poetul și viața sa”), distinsa „ambasadoare“ a literelor românești în Polonia în secolul trecut, a prieteniei care o lega de traducătoare, în jurul anului 1980, Ludmiła Marjańska începe traducerea poemului filosofic „Luceafărul”, a celor 98 de catrene, sub titlul „Hyperion”. „Citindu-i traducerea – apreciază dl Mareș - se poate remarca cu ușurință că poeta poloneză a redat cu mare talent interfața dintre cele două planuri, terestru și cosmic, care se află în original, respectând aidoma structura compozițională. Ca și în celelalte limbi în care Luceafărul a fost tradus: germană, italiană, franceză, engleză, Ludmila Marjańska redă în linii mari ritmul și rima originalului, iar nu în ultimul rând a asigurat muzicalitatea poemului, atât cât o limbă consonantică slavă i-a permis. Iată câteva exemple de respectare strictă a rimei încrucișate: 1-3; 2-4.

A fost odată ca-n povești, 
A fost ca niciodată
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.

Jak baśń opowieść się zaczyna,
Słyszana gdzieś za młodu:
Prześliczna była raz dziewczyna
I z królewskiego rodu.

Pentru a ajunge la forma de mai sus, Ludmiła Marjańska pleacă, în limba polonă, de la următoarea formăs prozodică: Povestea începe ca-n basmul /Cu a fost odată ca niciodată/Din rude mari împărătești/ Fost-a o prea frumoasă fată.

Așadar, structura care nu se îndepărtează prea mult de originalul eminescian este continuată consecvent și în catrenele următoare.

Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.

Jedyna córka przy rodzicach,
Którzy się nią weselą,
Jako wśród świętych jest Dziewica,
Jak księżyc wśród gwiazd wielu.

Și așa mai departe mesajul poetic eminescian se încheagă într-o poezie ce amintește de clasicii romantici polonezi. Iată finalul poemului:

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece.

Będziecie wewnątrz ciasnych
Cieszyć się szczęściem zmiennym,
Gdy ja w bezkresnym świecie trwam
Chłodny i nieśmiertelny.

Aici, Ludmiła Marjańska sacrifică parțial muzicalitatea rimelor, păstrând ritmul pentru a reda cât mai fidel sintagma nemuritor și rece. Astfel, rimele date de cuvintele: zmiennny-bezkresny nieśmiertelny – acoperă eficient golul apărut în ceea ce privește cursivitatea melodică. La fel cum, apariția poemului în limba polonă este acoperită de acest novum fericit, rod al muncii a două mari Doamne: Bieńkowska și Marjańska.” (v. Nicolae Mareș, „Luceafărul” în limba polonă – un novum fericit, în „România literară”, nr. 25/2020).

Partea a III-a a studiului, începe cu o „Cronologie” Eminescu, continuă cu succint grupaj de „Reflexii și gânduri despre Eminescu – recunoaștere universală”, încheindu-se cu secțiunea „Receptarea primei ediții a studiului”, în care întâlnim texte scrise de Alex Ștefănescu, Elena Trifan, Tudor Nedelcea, Ion Filipciuc...

În totul, noua ediție, îmbogățită și îmbunătățită sub multe aspecte, este o lucrare reprezentativă de „eminescologie” în sensul pătrunderii în cultura poloneză a primelor traduceri și date despre marele nostru poet romantic, în urmă cu aproape un secol, fapt comentat cu acribie și temeinică documentare istorico-literară de dl N. Mareș: „Am identificat pe cei 20 de literați polonezi care au transpus cu sârg, alții cu har, opusul poetic eminescian. La adresa acestora se îndreaptă recunoștința noastră și a tuturor confraților români.”

Utilă și pentru tineretul studios din unele unități școlare și facultăți, ca și pentru iubitorii culturii poloneze de la noi și de către toți cei interesați de acest dialog al culturilor română și poloneză, lucrarea „Eminescu – Polonia. Polonezii – Eminescu” este oglinda vie a felului în care marele nostru poet constituie, de aproape un secol, un eminent și dificil efort de transpunere și cunoaștere a unui segment de literatură de sorginte latină într-o mare cultură de limbă slavă. În Europa zilelor noastre, între culturile latine și slave ar trebui să existe mai multe oportunități și reciprocități, mai mult „ecumenism” cultural, - fapt ce implică, desigur, și un anumit palier al diplomației culturale, deocamdată în stare de „somnolență” ori aflată sub alte interese! - ceea ce lucrarea dlui N. Mareș (și nu numai aceasta) vine să susțină cu prisosință și autentic profesionalism.

ZENOVIE CÂRLUGEA
Tg.-Jiu, 9 iunie 2022.

 Din partea autorului:

În tripticul de față EMINESCU ֍ POLONIA ֍ EMINESCU mi-⁠⁠am propus să dezvolt și să restructurez unele din contribuțiile mai vechi privind cunoașterea și receptarea creației eminesciene în țara marilor romantici polonezi: Adam Mickiewicz și Juliusz Słowacki, plecând de la lucrarea tipărită la București, în anul 2018 – Mihai Eminescu în limba polonă. Studiu și antologie română-⁠polonă, (eLiteratura, București, 2018). Am făcut aceasta și din dorința ca la o eventuală transpunere în limba lui Mickiewicz a noului demers comparatist și istoric-⁠⁠literar să vin în întâmpinarea cititorului polonez dornic, de decenii bune, să cunoască creația m e t e o r u l u i culturii românești, cum bine și inspirat a fost definit autorul Luceafărului de talentatul traducător al liricii sale, de poetul Emil Zegadłowicz din Wadowice. Lucrarea am conceput-⁠o sub forma tripticului menționat în titlu pentru a releva în partea a II-⁠a participarea și calitatea transpunerilor creatorilor polonezi la cunoașterea marelui poet român. Aceasta pentru a-⁠L înfățișa pe Eminescu drept un demn port-⁠drapel al culturii românești.

Iorga spunea odinioară că „Fără steag de cultură, un popor e o gloată, nu o oaste”. Dumnezeu a făcut ca poporul și cultura românească să aibă un asemenea s t e a g a r, pe Eminescu, pe meteorul pe care poetul Karol Wojtyla, Suveranul  Pontif de fericită amintire, Sfântul Ioan Paul al II-⁠lea, L-⁠a recitat în limba română /Ruga/, în Piața San Pietro din Cetatea Eternă, răspândind – urbi et orbi – spiritualitatea românească, prin idiomurile, expresiile sau graiul sacru ale creatorului Luceafărului sau Glossei.

Am găsit de cuviință ca în această ipostază să îl prezint pe creatorul român, în toate cele trei dimensiuni: EMINESCU ֍ POLONIA ֍ EMINESCU, cu gândul că numai așa ar putea fi mai bine înțeles de cititorii de acasă și de pretutindeni din lumea largă. În același timp, lucrarea își propune să fie un omagiu pe care îl aduc, ca scriitor, istoric literar, comparatist și traducător, celor douăzeci de confrați polonezi, celor care l-⁠au transpus, fiecare în parte și toți împreună, după capacitatea și harul lor, în limba lui Jan Kochanowski. Nu la sfârșit, mulțumesc editorilor polonezi, celor care l-⁠au tipărit în cele mai bune condiții grafice, din anii 30 ai secolului trecut până în anul 1989, odată cu ultima sa apariție în marea Antologia de poezie românească, apărută la editura PIW din Varșovia, datorită scriitoarei și traducătoarei poloneze, Danuta Bieńkowska.²

Este întruchipată astfel cea mai rodnică perioadă legată de receptarea culturii românești în Polonia. Din acel an – așa cum rezultă și din studiul de față – personalitatea lui Eminescu a dispărut de pe firmamentul vistulan, numele său devenind numai istorie la Varșovia. Din acel an, din creația sa nimic nu s-⁠a mai tradus și nu s-⁠a mai publicat în limba polonă, alte aspecte ale creației acesteia n-⁠au mai fost puse în valoare.

Această carte este dedicată și comunității polonezilor din România, care ar trebui să îl studieze cu mai mult sârg, având la dispoziție pentru prima dată prezentarea succintă și editarea bilingvă a poemelor sale, cu raportări evidente la istoria și cultura poloneză. Este prima comunitate din țara noastră, cu un reprezentant în Parlamentul României care dispune de un asemenea vademecum.

Transpus în limba polonă, opusul eminescian umple cu siguranță vidul care s-⁠a creat pe Odra și Nisa, după 1989, în legătură cu încetarea răspândirii creației sale.  Lucrarea s-⁠ar putea constitui, totodată, drept o  p i l d ă demnă de urmat și de către  celelalte 19 comunități etnice din țara noastră, toate având reprezentanți în Parlamentul României – lucru unic în lume – fără a avea reciprocitate în țările lor de obârșie, temă demnă de reflecție și de preocupare în viitorul apropiat, dacă mai știm ce înseamnă principiul reciprocității. Dacă s-⁠ar purcede – printr-⁠o inițiativă parlamentară – la publicarea unor opusuri similare în limbile natale ale celorlalte comunități, cu siguranță, aria de cunoaștere a Poetului național ar căpăta dimensiunile pe care Eminescu din plin le merită. Inițiativa ar putea fi susținută de grupul parlamentar al minorităților de guvern, prin Ministerul Culturii și prin Departamentul pentru comunități din România. De ce nu, și de Institutul Cultural Român?

Nicolae MAREȘ

februarie 2021

Pentru comenzi,

– folosiți coșul de cumpărături de mai sus sau

– scrieți la office@epublishers.info sau

– sunați la 0722156408, 0731382889.

Cititorii din străinătate sunt rugați să ia legătura cu noi prin e-mail sau telefonic pentru a li se comunica costul expedierii și a se conveni modalitatea de plată (de regulă, prin PayPal).

Ediția digitală iBookSquare.ro se poate accesa la acest link:

http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-001-433-1

Ediția digitală Google Play / Google Books se poate accesa la acest link:

(în curs de apariție)