Șoapte de îngeri

Carmen Cristina Oltean s-a născut în judeţul Alba la data de mai 22, 1970. Locuiește în comuna Lunca-Mureșului până la absolvirea liceului de chimie din Ocna-Mureş. Între 1993 şi 2001 locuiește în Alba-Iulia, unde urmează cursurile Şcolii Române de Afaceri și lucrează la Televiziunea Sica/PROTV. În 2001 se stabileşte în Toronto, Canada, împreună cu soțul său, Marcel.

Carmen începe să scrie poezie în primăvara anului 2020, exact de ziua de naștere a mamei sale, iar după un an, în martie 2021, publică primele două volume de versuri – „Desculţă prin suflet” şi „Şi îngerii plâng”, la editura „Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca. În primăvara acestui an (2023) i se publică alte două volume de poezie – „Scrisori către mine” și „Lumini și umbre”, la editura SitTech Craiova. În anul 2024 apare volumul său „Între ieri și azi” la editura „Galaxia Coresi” din București.

Este membru al ACSR (Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români) și al ASRAN (Asociația Scriitorilor Români din America de Nord).

Poeziile ei au fost publicate în Observatorul (Toronto), Destine Literare (Canada), Repere Literare (Canada), Armonii Culturale (Bacău), Bumerang literar (Australia), Vatra Veche (Târgu Mureş), Meridianul (Vaslui), Revista Extemporal Liric (Oradea), Prodiaspora, Luceafărul, Logos și agape, Caligraf (Alba), Cafeneaua literară, Mioriţa (USA), Ecouri (Turda), Agora literară.

A contribuit la antologiile „Taina Scrisului” (Volumul 3), publicată de George Roca în Australia şi „Ecoul Singurătăţii – Momente din Vremea Pandemiei”, publicată de editura Ecou Transilvan.

Carmen este pasionată de poezie, dans, drumeţii în natură, yoga, ski, călătorie, filme, arta culinară și mai ales spiritualitate.

Cuvânt înainte

„Șoapte de îngeri” este un dar literar care se alătură unei serii de volume de versuri semnate de Carmen Cristina Oltean, autoare cu o voce lirică profundă și distinctă. De-a lungul anilor, ea ne-a oferit poezie care atinge corzile sufletului, iar acest volum nu face excepție. Pornind de la teme universale precum iubirea, natura, timpul și divinitatea, poeziile din această colecție explorează profunzimile existenței umane cu o sinceritate dezarmantă.

Carmen Cristina Oltean își începe aventura poetică în primăvara anului 2020, un moment simbolic de renaștere, iar de atunci a publicat mai multe volume apreciate, inclusiv „Desculță prin suflet”, „Lumini și umbre” și „Între ieri și azi”. În fiecare dintre aceste creații, autoarea și-a propus să împărtășească un fragment din sufletul său, iar „Șoapte de îngeri” se înscrie în aceeași linie, fiind o punte între viața de zi cu zi și spiritul universal.

Unul dintre motivele recurente ale volumului este conexiunea profundă cu natura, văzută ca o sursă de inspirație și introspecție. În „Pasărea”, Carmen ne invită să reflectăm la libertatea autentică:

Pasărea s-a născut să se înalțe
Fără teamă că va fi doborâtă,
Fără să se compare cu altă pasăre.

Poeziile ei au un dar aparte de a îmbina simplitatea imaginilor cu complexitatea emoțiilor. De exemplu, în „Carpe Diem”, poeta ne amintește de efemeritatea clipelor și de importanța trăirii prezentului:

Pasărea nu-și amână zborul,
Cerul își întinde albastrul,
Soarele răsare...
Ce n-ai trăit azi
Pe arvuna zilei de mâine?

În alte poezii, volumul explorează relația dintre om și divinitate, o temă ce apare frecvent în versuri. În „Între cele două aripi”, cititorul este invitat să caute alinare și răspunsuri în credință:

 
Ține-l pe Dumnezeu de mână
Și-n buzunarul inimii tale,
Între cele două aripi îngerești.

Acest volumi este o călătorie poetică prin durere, iubire, speranță și revelație, oferind cititorului șansa de a se regăsi în fiecare vers. În fiecare pagină, se simte autenticitatea și pasiunea cu care Carmen Cristina Oltean își trăiește arta.

Volumul „Șoapte de îngeri” ne invită la introspecție și contemplare. Este o dovadă a puterii cuvântului de a aduce lumină în momentele de întuneric și de a deschide porți spre suflet. Iată o carte ce ni se dezvăluie ca o experiență ce merită savurată și trăită!

Vasile Poenaru

Mărturie a căutării interioare

Mă întreb uneori ce este poezia. Adică ce este pentru mine. Se pare că fiecare are o definiție proprie. Nu am reușit nici eu să găsesc un răspuns precis, dar pot să vă împărtășesc ceea ce simt, mai mult decât ceea ce gândesc. Poeții au așternut versuri pe hârtie precum sufletul lor a gustat viața. Ce este dincolo de trăire, de chemare? Ce forță te înalță, te duce pe tărâmul căutărilor, așa cum intrăm într-un lăcaș de rugăciune să atingem pacea? Fiecare poezie este o mărturie a căutării interioare, a luptei cu umbrele și lumina din propria ființă. În ea găsim alinare, inspirație și puterea de a merge mai departe.

Cred că poezia este, în primul rând, una dintre cele mai subtile forme de comunicare cu divinitatea, a omului modern cu transcendentul. De aceea am intitulat prezentul volum Șoapte de îngeri, cu speranța de a arăta că versurile pot veni dintr-o altă dimensiune spirituală. Cuvintele sunt precum culorile ce se așează pe pânză din imaginația celui ce pictează.

Poezia nu este doar o simplă hrană a sufletului. Prin îmbinarea ei cu arta, în general, și în special cu muzica, prin misterul ei, poezia transcende cuvintele și devine un limbaj universal al sufletului. Poezia ne invită să descoperim frumusețea ascunsă în fiecare moment al vieții, să vedem dincolo de aparențe și să găsim esența în lucruri mărunte. Este o punte între vis și realitate, între dorință și împlinire, între suflet și divinitate. Poezia este acel loc sacru unde gândurile devin rugăciuni, unde fiecare vers este o șoaptă de înger.

Aș dori ca aceste Șoapte de îngeri să pătrundă în cotloanele sufletului vostru, să vă ajute la explorarea profunzimilor lui, să devină o invitație la cugetare, să vă deschidă inima, să aducă întrebări și răspunsuri, dar mai ales pace.

Carmen Oltean

Pasărea

Nu vom ști niciodată
Dacă pasărea se naște cu aripi egale
Doar că zborul ei atinge cerul
Unde noi abia mai privim
Pasărea s-a născut să se înalțe
Fără teamă că va fi doborâtă
Fără să se compare cu altă pasăre
Cântă fără să aștepte ceva
Își alege copacul, fără să îl acapareze
Cuibul și-l clădește pe măsura trupului ei
Bea apă când îi e sete
Ciugulește ce găsește doar cât are nevoie
Vine și pleacă în tăcere
Lăsând copacul, atingerea cerului, unei alte păsări